CLOPOTE














Lanţul florilor întrerupte,

Cătuşa ce doare într-un oraş mic,

Oraş cu stejari şi salcâmi

Şi clopote de biserici,

Chipuri de oameni asemeni nouă,

Toţi aşteptând de undeva

Inima care-l toarnă pe Dumnezeu

În forme de lavă,

Serii de câte două erupţii acordate

Pe câte un „te iubesc» zbuciumat.

Cu ochii

La tine mă pot uita cântec înserat.

Aştept scrâşnetul vioriu.

Ţine minte pogorârea din Fiu.

Clopotele rămase peste oraş,

Cu salcâmi şi stejari,

Singure alături de oameni.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)