Prima poezie pe anul acesta, 2013 - Vis de iarnă




Să fii îndrăgostit, iar inima să-ţi cânte
Pe marginea morţii, că viaţa-i letală,
Un pian ce din clape sideful şi-l rupe
Trandafiri adormiţi, sărutaţi pe petală.

Cu rouă te îmbăt şi zorii ne latră,
În aortă mi se învârt smochine cu viespi,
Prin teatru îţi strig numele de fată,
Încerc să-l ascult, ecou prin fereşti.

Zăpada te atinge şi râul te cântă,
Gerul te ciupeşte încet de obraji,
În jarul din sobă, lumina ne încântă,
Iar capul încet mi-l laşi peste paşi.

Respiri cu putere, primăveri mă încovoaie,
Pe geam vedem hulubi într-un brad,
Zăpezi arlechine se înalţă şiroaie,
Lumânări ca de nuntă, când visului cad.

E o horă de stele şi-o nuntă în ceruri,
Aici pe pământ, zeii iar au crăpat,
Îţi compun pentru o viaţă o mie de ţeluri,
Simfonie de visuri, dar tu ai plecat.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)