Oh, timpul acesta, trecut-petrecut,
Mă împunge cu limba clepsidrei în coloană.
Mă împinge înainte spre ceea ce sunt
Eu pe verticală.
Mă trage de mână, mă împinge râzând,
Lacrima aspră a vieţii fecundă
Şi-mi face şi curte subtila secundă,
Să-mi treacă iar ora trăind-ne-trăind.
Departe de lume, departe de ziuă,
Tramvaiul cu cai ruginește în câmp,
Trecutul a fost demult pus într-o piuă
Şi-l trece pistilu-amintirii nătâng.
Oh, timpul acesta trecut-petrecut,
Răsuflă o viţă ascunsă în mine,
De-aş vrea să se pună clipelor scut
Să sparg rutina.
Nu pot....
Deci, cu bine!
Mă împunge cu limba clepsidrei în coloană.
Mă împinge înainte spre ceea ce sunt
Eu pe verticală.
Mă trage de mână, mă împinge râzând,
Lacrima aspră a vieţii fecundă
Şi-mi face şi curte subtila secundă,
Să-mi treacă iar ora trăind-ne-trăind.
Departe de lume, departe de ziuă,
Tramvaiul cu cai ruginește în câmp,
Trecutul a fost demult pus într-o piuă
Şi-l trece pistilu-amintirii nătâng.
Oh, timpul acesta trecut-petrecut,
Răsuflă o viţă ascunsă în mine,
De-aş vrea să se pună clipelor scut
Să sparg rutina.
Nu pot....
Deci, cu bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu