luni, ianuarie 28, 2013

COSMOS PE VERTICALĂ



Oh, timpul acesta, trecut-petrecut,
Mă împunge cu limba clepsidrei în coloană.
Mă împinge înainte spre ceea ce sunt
Eu pe verticală.
Mă trage de mână, mă împinge râzând,
Lacrima aspră a vieţii fecundă
Şi-mi face şi curte subtila secundă,
Să-mi treacă iar ora trăind-ne-trăind.
Departe de lume, departe de ziuă,
Tramvaiul cu cai ruginește în câmp,
Trecutul a fost demult pus într-o piuă
Şi-l trece pistilu-amintirii nătâng.
Oh, timpul acesta trecut-petrecut,
Răsuflă o viţă ascunsă în mine,
De-aş vrea să se pună clipelor scut
Să sparg rutina.
Nu pot....
Deci, cu bine!

Niciun comentariu:

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...