RUGĂ



Primeşte-mă, Doamne, în liniştea Ta,
Rămâne-mi  în inima şi arde-mi curajul,
Ridica-mă, Doamne, la cerul de nea,
Rămâi şi în gândul ce-mi umple obrazul!
Primeşte-mă, Doamne, în grădina Ta
Şi cuiele scoate-mi din trupul plăpând,
Iubeşte-mă, Doamne, să pot dispera,
Plângând clipa când nu Te-aud.
Primeşte-mă, Doamne, la inima Ta,
Chiar de vin dintr-o parte şi cam lăturiş
Prin portul luminii să pot iar spera,
Cămilă să trec lin, încet, nepieziş.
Primeşte-mă, Doamne, cu bune şi rele,
Cu vechea baladă şi vechiul meu vin,
Cântând ca un lotru vânat prin unghere,
Scuipat de alături de ritul străin.

Comentarii

Liuba a spus…
foarte frumoasa ruga-poezie. Imi place mult si cred ca au ajuns cuvintele acolo unde trebuia sa ajunga!
Fii binecuvintat tu si familia ta!

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)