marți, ianuarie 08, 2013

RUGĂ



Primeşte-mă, Doamne, în liniştea Ta,
Rămâne-mi  în inima şi arde-mi curajul,
Ridica-mă, Doamne, la cerul de nea,
Rămâi şi în gândul ce-mi umple obrazul!
Primeşte-mă, Doamne, în grădina Ta
Şi cuiele scoate-mi din trupul plăpând,
Iubeşte-mă, Doamne, să pot dispera,
Plângând clipa când nu Te-aud.
Primeşte-mă, Doamne, la inima Ta,
Chiar de vin dintr-o parte şi cam lăturiş
Prin portul luminii să pot iar spera,
Cămilă să trec lin, încet, nepieziş.
Primeşte-mă, Doamne, cu bune şi rele,
Cu vechea baladă şi vechiul meu vin,
Cântând ca un lotru vânat prin unghere,
Scuipat de alături de ritul străin.

Un comentariu:

Liuba spunea...

foarte frumoasa ruga-poezie. Imi place mult si cred ca au ajuns cuvintele acolo unde trebuia sa ajunga!
Fii binecuvintat tu si familia ta!

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...