marți, ianuarie 08, 2013

RUGĂ



Primeşte-mă, Doamne, în liniştea Ta,
Rămâne-mi  în inima şi arde-mi curajul,
Ridica-mă, Doamne, la cerul de nea,
Rămâi şi în gândul ce-mi umple obrazul!
Primeşte-mă, Doamne, în grădina Ta
Şi cuiele scoate-mi din trupul plăpând,
Iubeşte-mă, Doamne, să pot dispera,
Plângând clipa când nu Te-aud.
Primeşte-mă, Doamne, la inima Ta,
Chiar de vin dintr-o parte şi cam lăturiş
Prin portul luminii să pot iar spera,
Cămilă să trec lin, încet, nepieziş.
Primeşte-mă, Doamne, cu bune şi rele,
Cu vechea baladă şi vechiul meu vin,
Cântând ca un lotru vânat prin unghere,
Scuipat de alături de ritul străin.

Un comentariu:

Liuba spunea...

foarte frumoasa ruga-poezie. Imi place mult si cred ca au ajuns cuvintele acolo unde trebuia sa ajunga!
Fii binecuvintat tu si familia ta!

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...