RATACITORI intre mit si Ecuator



Buza mea spartă de intervalul dintre degete şi zidire
Nu ridică pretenţii,
Tremură în tăcere şi aşteaptă ruginirea cuielor în
carnea crucii.
Ochiul meu vânăt în coada păunilor
Nu priveşte cerul răsfrânt în mare,
Aleargă de colo-colo la marginea amintirii,
Apoi, când prinde ideea, o înfruntă cu roşul
Rubinelor prinse în ureche.
Nici dimineaţa asta nu a vrut ca cerul să-mi fie lin,
S-a izbit şi ea de porţile visului
Până 1-a destrămat în mii de şchiopi
Rătăcitori între mit şi Ecuator.
Ştiu că mi-e dor de ea,
Dar n-am timp să i-o spun
Pentru că între timp
Mi se face dor de altceva sau altcineva.
Şi secunda nu mai aşteaptă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)