Nu sunt poet, citi-mi-aş epitaful,
Pian cu coadă sau violoncel,
Eu sunt poet ce umblă cu taraful,
Timpan, scăriţă sau vreun ciocănel.
Pe nicovala inimii-nserate,
Eu bat cu foşnet lacrimi de mixtură,
Cuvinte dulci, desigur importate,
Le-adun la schimb de dragoste şi ură.
Dar de va fi banchetul de adio
Să-l dau la fătălăi sau mironosiţe,
Cu pietre aş lovi-o chiar pe Clio
Destinului acesta să nu îi ţeasă iţe!
Nu sunt poet iluminat de geniu,
Deşi, desigur, mi-am dorit ades,
Însă legenda mea peste mileniu
Se va rescrie cu mult interes!
3 comentarii:
hmm... :) interesant
kisses
Cred ca dintre toate destinele pe care ni le pregateste viata, destinul de poet e cel mai important, si cel care rabufneste constant in fiecare ora de viata.
Numai bine!
Hello friend,
I appreciate at these quotations.
It was one of sadness,
but yes, it raised the ideas.
Interesting.Thank you for sharing this.Jani send you greetings too.
Trimiteți un comentariu