"Semnele de solidaritate ma ajuta sa ma suport", spunea Octavian Paler.

La fel e si cu mine, mai ales cand ma uit in stanga, in dreapta si vad ca toti , obisnuiti, romani cu o singuratate deplina datori, ne intoarcem la noi insine si ripostam, ca in leapsa venita de la http://sictireli.wordpress.com//, acest asa ca un colonizator parafizic,  intr-un golf din interiorul meu psiho-geografic:
"Am primit o leapşă după ceafă, ca să ma trezesc din reverie, de la nenea TEACA. Cine-i mosulică din imaginea alăturată s-au întrebat pe rând EFTIMIE şi TEACA? Cică dacă dai căutare “pensionari” pe google îl găseşti în rândul 3, banca de la geam. Bătrânul ne arată moneda cu care-şi va plăti trecerea peste Stix.Am făcut la rândul meu nişte săpături. Am aflat că mosulică a fost cândva tânăr revoluţionar (UTC-ist, apoi PCR-ist), muncitor sârguincios, plătitor de taxe şi impozite, bun român, votant al lui Iliescu, apoi al lui Constantinescu, din nou votantul lui Iliescu (să nu ne bage Vadim pe toţi la Bălăceanca!) şi mai nou sprijin de nădejde în turul doi de scrutin al preacurvitului de la Cotroceni. Nenea Teaca are dreptate. Moşulică ăsta nu are Carte de Identitate. Are doar chip, deziluzii şi suferinţi. Este eroul necunoscut. Sunt eu. Eşti tu. Leapşa merge mai departe către… COSMIN, Muscalu, Amalgamax, Florin şi spre Biroul de evidenţă a populaţiei."

Daca tot mi-ai dat trecutul si prezentul ca si oglinda severa a viitorului, cred ca tu vrei sa spui ca cel din poza sunt eu peste putini ani, cand voi iesi din casa sa imi iau piine cu i din i si nu voi avea cartela la mine ca atunci in copilaria cozilor comuniste, ci un ban pentru care trebuie sa bat gaina babei, dar incarcat de regrete oneste, in fapt sa ma arat ca ceea ce voi fi fiind, un om luptand cu neputinta si redand demnitatea unora care se intreaba cine sunt, in timp ce eu sunt cel ce sunt...
Ridicand capul din poza si privind amintirile date de ea, ma cuprinde frica, fiindca speranta noastra, chiar daca inchisa cu toate relele in cutia Pandorei este firava si neluptatoare... ea inca doarme asteptand ca cineva s-o pretuiasca si poate s-o peteasca.
Eu, pretuiesc Speranta, incercand sa nu demonstrez nimanui nimic, ci doar desprinzandu-ma din clisa minciunii (asa cum faceti si voi!!!) ce ne inconjoara, fiindca nu am practicat-o niciodata, desi mi-a fost sugerata ades si uneori m-am intalnit cu ea la tot pasul, nereusind sa ma impiedic!

P.S. De unde stii tu ca omul acela nu este vaduvul care isi arunca ultimul banut in cutia demnitatii de a te impotrivi javrelor si jigodiilor care vand in templul simtirii noastre arme, animale de sacrificiu si iau camata, umbland in piele de oaie si propovaduind salvarea si buna-cuviinta(curbe de sacrificiu)?!
De unde stii tu, drag prieten, caruia ii urez o sanatate de fier, fara a fi nevoit sa treaca prin ceea ce trece, ca tavalugul meu mintal nu ti-ar putea da un roman dostoievskian ca raspuns, ca print Miskin, din Idiotul cu acelasi nume, care prezinta mereu incert si imprevizibil, scriitura ca o impreunare simfonica dintre o arhitectura narativa de o precizie infinitezimala si o paleta de personaje, prin contrast, “definite prin indefinit, axate pe absenta oricarui ax” (Ion Ianosi).
D........g.i.p.s. : Ma opresc aici lasand pe cei ce sunt alaturi de noi sa se opinteasca in aceleasi opinii, pareri, exigente, necrutari, gesturi, dupa care, mahniti, feriti sau neferiti de ideea  aceea sa ne dea rasadul mai departe si tie si mie!
P.S. la P.S.: Sanatate tuturor! Ca sa nu avem nevoie decat sa traim cu ale noastre obiceiuri!Maieutice, asa framantate pe viitoarea mama, ca aluatul, imbarbatand, povestind, aducand la lumina zilei, iubind, ursind, intelegand si ramanand neobisnuiti!