sâmbătă, mai 08, 2010

CATUSE DIN VERTEBRE





Te aştept cu şira spinării legată de tâmplă

Lângă poarta inocentă a unui singur vis,

Al necălcării în picioare.

Când au venit călăii la mine

Le-am dat degetele să facă strune de harpă,

Ei au ridicat scară pentru spânzurători.

Le-am dat ochiul meu să-l pună călăuză,

Dar ei m-au întrebat de laba piciorului

Pentru ghilotină…

Atunci am bătut tare în porţi,

Ei m-au luat de vertebre,

Au făcut din ele cătuşe

Pentru întemniţaţi.

Cu o rază de speranţă le-am închis gura, iar ei,

înstânciţi de nedumerire,

Mi-au tăiat genunchii cu piatra.

Un comentariu:

Guida Simão spunea...

Olá Ionelmuscalu, gosto de ler tua poesia mas parece um pouco triste... Bem a vida tambem não é muito alegre mas enfim tentamos dar um pouco de cor. Gostei do teu espaço.
Boa semana
Beijo
Margarida

EDRAH_Giurgiu PHASE I