sâmbătă, mai 08, 2010

CATUSE DIN VERTEBRE





Te aştept cu şira spinării legată de tâmplă

Lângă poarta inocentă a unui singur vis,

Al necălcării în picioare.

Când au venit călăii la mine

Le-am dat degetele să facă strune de harpă,

Ei au ridicat scară pentru spânzurători.

Le-am dat ochiul meu să-l pună călăuză,

Dar ei m-au întrebat de laba piciorului

Pentru ghilotină…

Atunci am bătut tare în porţi,

Ei m-au luat de vertebre,

Au făcut din ele cătuşe

Pentru întemniţaţi.

Cu o rază de speranţă le-am închis gura, iar ei,

înstânciţi de nedumerire,

Mi-au tăiat genunchii cu piatra.

Un comentariu:

Margarida Simão spunea...

Olá Ionelmuscalu, gosto de ler tua poesia mas parece um pouco triste... Bem a vida tambem não é muito alegre mas enfim tentamos dar um pouco de cor. Gostei do teu espaço.
Boa semana
Beijo
Margarida

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...