DE-A PICASSO

Mlaştini îngălate de mişcări meschine

Nasc lovind în nări crase firţipine

Şi-n balcâze orgolii pictate omeneşte

Arma mea învechită jalnic rugineşte.





Flinta mea de haos împuşcând idei

Bea cafea cu zaţ tot ochind femei

Lângă catedrală, în autobuz,

Splendide bacante chicotesc confuz.



Chiar între dezordini, ordinea ambetată,

Cheltuie cu anii arta demachiată,

Geniul meu se naşte din stranii coride

Cu titanii tauri, îndoieli şi ispite.



Toreador tandru, nesfidând seisme,

Mi-au crescut în suflet intime credinţe.

Din invidii aspre ce-mi lovesc spinarea

Torţe-mi fac nervoase, ce aprind şi marea.



Marea ta de patimi, ritm de banc obscen,

Născută din chisturi, mercantil catren,

Şi osebit în zaruri, fără pragmatism,

Harul meu se scaldă în amor cubist.