vineri, mai 14, 2010

Castele de nisip



M-am înrolat cu o-ntrebare din paiul lumii cel exact

Să sorb pahar după pahare de nectar răsturnat în pat,

Lumina să-mi coboare lin printr-un bob de crin,

Iar primăvara mucedă de afară să-mi dea vin,

Am privit totul ca din acceleratul spre

Ciulniţa încet, cu măsură, ta - ta - ta - ta,

Până am rămas surd de lumina lăptoasă, băloasă

A frigului rumegător de oase tinere,

Până am fugit să bârfesc zilele sprintene,

Am ascultat zorii cu radio la maxim,

Am râs şi am băut iaurt, ca apoi să pot povesti.

M-am înrolat pe scara maşinii de butelii cu gaz

Să aduc libertatea purtând tricolorul pe braţ

Şi cartuşul de kent pentru medici în sacoşă,

N-am dat în viaţa mea şpagă prea lată

Care să rodească din cer până în izvoarele mâinelui,

Doar lacustrul oraş din lacustra ţară ne dădea pe dinafară,

Parcă dorindu-ne viaţa să se rupă de noi.

Cei bogaţi rămâneau în România doar să ia,

Beizadelele lor să-şi facă şcoli şi situaţii în Anglia,

Să ne râdă apoi în nas cu dichis de la Paris,

Pardon!, de la Bruxelles, ce dracu!

Vai şi amar de noi, săracele fiinte cu păr,

Uitate din reţetele de bine şi prinse-n discurs,

Uitaţi-vă la noi ca la morţi, ca la urs!

Căci ne-am înrolat în oastea pieirii degeaba.

9 comentarii:

kid4ever spunea...

foarte frumoasa poza aleasa de tine..si imi place mult ce ai scris :)

ionelmuscalu spunea...

multumesc mult pentru cele scrise!

Vozes de Minha Alma spunea...

salut prieten.
Este o placere sa-l au pe blog-ul meu.
târziu tatăl meu a fost român. (Francis Nagy)
o îmbrăţişare şi bun venit.

ionelmuscalu spunea...

Salutare, prietene Vozes de Minha Alma. Este o placere si pentru mine sa te regasesc aici pe blogul meu. Sper intr-o colaborare constanta si de bun augur. La buna vedere!

VANUZA PANTALEÃO spunea...

Helo, Prieten!
Beautiful blog, but Idon't speak your language.
My mother Vanuza are in holidays. Thank you very much! Guilherme

VANUZA PANTALEÃO spunea...

Valeu! Tô te seguindo também. Bom final de semana e apareça!

Maria Antoanela spunea...

Salut! Ma bucur sa te descopar.

As putea spune ca este o poezie frumoasa dar ar fi deplasat. Nu vreau sa zic ca nu ai scris bine sau ceva de genul asta, din contra este geniala, dar problema care se pune este urata pentru ca este adevarat si ne doare.

Ma bucur ca te-am intalnit sau mai de graba tu pe mine.


Felicitari pentru poezie! Mii de felicitari!

ionelmuscalu spunea...

Multumesc Maria Antoanela, sper sa fie de bine aceste intalniri. Succes in viata si la scoala!

Carmen Regina Dias spunea...

Magnífico blog!
Um castelo de areia é tudo que
eu precisava contemplar neste
momento.
A lembrar posso estar construindo
o meu com as areias da minha
própria ampulheta.


Gracias, poeta! por teus portais
inspiradores.

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...