joi, mai 20, 2010

INOROG PE ROATA OLARULUI

lui Constantin Brancusi


Inima mea porneşte dintr-o frântă aripă de pasăre

Zborul ei în picaj mă leagă cu forţa gravitaţiei de pământ,

Ca Anteu se înlemneşte jumătate din mine de lut,

Cealaltă jumătate se zbate spre geana creolă de soare.

Pasărea din inima pământului frământă lutul de gânduri

Până ce se face gheţă în creier şi rătăcirea de libertate

Are nevoie!

Inima mea porneşte din sângele mamei mele,

Pulsul lui fremătat de cuţitul sângelui meu

Îmi dă un suflet ce curge asemeni pârâului vieţii,

Îmbrăţişând tăcerea asemeni unui inorog,

Libertatea asemeni focului din cuptorul olarului.

Coloana mea vertebrală călăreşte un inorog pe roata

olarului

Inima mea are nevoie de tine prin coclaurii de pasăre

Căutând hăituitorul de gânduri smulse pe vecie din

pământ,

Destrămându-mă şi întremându-mă în atâţia tigrii de lut,

Îmbrăţişându-mi tinereţea cu dansul penelului de soare,

Pasărea-tigru din pământ mă modelează ca pe Van Gogh,

Până ninge în mine cu mii de ochi văzători de paradisuri,

Cu urechi auzitoare de cânturile lui Orfeu.

Avem nevoie de dansul inimii tale, fântână de stele.
                                                         de Ionel Muscalu

7 comentarii:

Judy (Erzsébet Iudith Fat) spunea...

Felicitari mari pentru acest blog!!!
Spor la tot ce faci!!!

Multumesc de vizita si de sustinere!!!

Unknown spunea...

frumos de tot.....mai ales ultimul vers :)

Silvia spunea...

Foarte frumos,felicitari.

angi spunea...

Inima mea porneşte dintr-o frântă aripă de pasăre

Cealaltă jumătate se zbate spre geana creolă de soare.

Inima mea porneşte din sângele mamei mele,

Coloana mea vertebrală călăreşte un inorog pe roata
olarului

Inima mea are nevoie de tine prin coclaurii de pasăre

Până ninge în mine cu mii de ochi văzători de paradisuri,...

Iata cateva versuri dintr-un intreg reusit.
Frumos!!!

Unknown spunea...

Multumesc pentru incurajari, recunosc faptul ca am nevoie de ele. Totodata, de obicei, fac vizite pe blogurile care m-au cvizitat. Este o chestiune de onoare, nu?!
P.S.: astazi am fost pana la Craiova si inapoi la Giurgiu.
m-a uimit satul Buzescu, judetul Teleorman-e un sat care niciodata nu seamana cu el insusi, oamenii de acolo stricand si reconstruind, cred ca dupa o moda de ei creata, tot felul de palate. acum si-au dat jos turlele si buzduganele de pe palate si fac Parthenoane , cu 3-4 etaje.
sunt bulverasanti!
mi-a placut munca oamenilor din Peretu si Plosca, erau pe camp la plantat(rasadit rosii), munceau cam ca in Spania.
chiar daca tara este in picaj, am vazut multe firme de materiale de constructii(nu stiu daca si functioneaza, dar cat se construieste mai avem sperante!).
La multi ani Elenelor si Constantinilor!

Karla spunea...

Am citit poemul acesta ieri, de vreo doua ori...
Azi, din nou...
E atata bogatie de sentimente si emotie, atata incarcatura de sensuri, incat nu sunt sigura ca am cuprins totul nici la a treia lectura.
Cred ca nu gresesc daca spun ca e cel mai complex si mai viu poem pe care l-am citit dintre cele semnate de Dvs.
O sa va fie grea autodepasirea, v-ati urcat bariera sus de tot :)

PS. sa inteleg ca ati dat o tura prin arkischtectura rrom, aia cu turle de tabla? :) waaaw...

Unknown spunea...

Sa vad ce se va alege din trapalanda asta a mea ridicata la nivel de pampas himeric, asa cum il visau conchistadorii, asa cum visez eu si sper sa bisez in trapalanda poemelor sudului, ca un denaturat ortegaygassetist ce ma dau uneori, cand nu sunt cu gandul la Borges ca in poemul de mai sus.Multumesc pentru aplauze, ma obliga!

EDRAH_Giurgiu PHASE I