Ochii mei purtând sandale de plastic
Se umplu de nisipul nopţii
Şi scârţâie ca o cumpănă de fântână.
Teleorman, Vedea, ochii mei vărsaţi
Cu limpezi bu-hu-hu prin plopi.
Aud atâtea şi văd atât de departe,
Până în clipa rostogolită bătrâneşte
În bostan, pe-o rână,
Dorindu-şi mai mult, mai şui, mai departe,
Cu speranţă şi teamă.
Sunt năpădiţi de sângele nedormirii.
3 comentarii:
Google traducere
Speranţa este anulată atunci când sunt însoţite de frica.
Un salut.
HI,you have a good post again and great pictures!greetings Jani from FINLAND!
E o poezie reusita! Mi-a placut
Trimiteți un comentariu