Trei concepte simple pe care Ionul
Ar trebui să îşi ridice soclul
Pe negândite, cum vine deochiul.
Un fum estetic şi o frică dură,
Un sfânt canon, o cumpănă matură
De logică sfios mă tot apropii,
Ursit să scriu cu mâinile şi ochii.
Sar zaruri reci, iar cei ce le azvârl,
Demonii sunt, ori sfinţii ce-i îngân.
În loc neştiut joacă sufletul meu,
Pe care-n poeme-l răscumpăr mereu.
Cu happy-end încerc să şi sfârşesc
Basmul patinei, tot mai nelumesc.
Şi-n noaptea asta, plina doar de lună
În inima cărţii pun logica brună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu