Te aştept cu şira spinării legată de tâmplă
Lângă poarta inocentă a unui singur vis,
Al necălcării în picioare.
Când au venit călăii la mine
Le-am dat degetele să facă strune de harpă,
Ei au ridicat scară pentru spânzurători.
Le-am dat ochiul meu să-l pună călăuză,
Dar ei m-au întrebat de laba piciorului
Pentru ghilotină…
Atunci am bătut tare în porţi,
Ei m-au luat de vertebre,
Au făcut din ele cătuşe
Pentru întemniţaţi.
Cu o rază de speranţă le-am închis gura, iar ei,
înstânciţi de nedumerire,
Mi-au tăiat genunchii cu piatra.
Un comentariu:
Olá Ionelmuscalu, gosto de ler tua poesia mas parece um pouco triste... Bem a vida tambem não é muito alegre mas enfim tentamos dar um pouco de cor. Gostei do teu espaço.
Boa semana
Beijo
Margarida
Trimiteți un comentariu