RUGA II

Din ban în ban tot sare-o căzătură,

Din zvon în zvon tot urcă un pizmaş,

Din linguşit în linguşit-adunătură,

Din om păţit în înţelept poznaş,

Din amăgiri în amăgiţi de-a dura,

Mai tare doare vorba decât  lovitura!

Mărire Ţie, Seniore, ce ne dai bine pe pământ,

Din cer veghează trista noastră viaţă,

Purtată falnic dintr-un vânt în vânt!

Mărire Ţie, Maică prea Curată,

Tu roză, crin şi-n suflet desfătare,

Pe mine păcătosul mă tot iartă!

Eu n-am ştiut a spune vreo odă vreodată,

Un imn n-am fost în stare să înalţ,

N-am liră, nici ţimbal, nici harpă,

Doar lacrimi de copilul din paradis de smalţ.