duminică, mai 16, 2010

El nu voia ...


El nu voia vreodată să spună ce gândeşte.

Îi era greu, desigur, c-abia se contura,

Se adâncea în gânduri, psihologii de peşte

Ce tace ca să suie simţiri din apa grea.

Un simţ tragic şi comic, ca praful de cireadă

Adus ades pe case în faptul serii-apus,

Frizând şi ironia celui ce vrea să creadă

În narativa sferă a cuvântului spus.

Ritmuri adânci, mature, de cicluri naturale,

Ca laptele de oaie sau capră, muls în zori,

Năştea a sa făptură original de moale,

Miraculos pe-afară, amplificând ninsori.

El excela, desigur, în verse spuse-n glumă,

Avea dexteritate numa-n cuvântul - şmen,

Un dialog de taină, cosmos de semilună,

Ţi-ar fi plăcut să-l cauţi, mi-ar fi plăcut s-aştern.

Tradiţii şi vrăjeală, puse în colţ de timbru,

Acolo unde caut acelaşi verb etern,

Mă folosesc pe mine, dexterităţi de zimbru,

Ca să muncesc prin semne amplificări de ţel.

6 comentarii:

Karla spunea...

Uf!
Citind poemul acesta, dupa cel precedent, in catrene cubist-picassiene, am avut senzatia calmului de dupa trecerea furtunii...
Ce forta in poemul acela, ce cuvinte taioase, ce asociatii teribile... cum sa nu provoace invidii aspre si balcâze gelozii? :)

INCERTITUDINI spunea...

In lumea ta se intra cu invitatii semnate!

Unknown spunea...

el nu vroia.. dar a reusit :)

Unknown spunea...

Culmea, vin de la un meci de fotbal, in care am si jucat si citesc aceste aprecieri. Este absolut interesanta asocierea, mai ales ca am si castigat meciul...

Unknown spunea...

Am reusit sa ma gandesc si sa dau un raspuns mai coerent doamnei INcertitudini(desi recunosc, ma gandeam sa-i dau un raspuns sotiei mele, care are aceleasi ganduri cu livezi, flori, poarta deschisa spre lume):


Invitatie scrisa pentru lumea asta…


Doamna, lumea ne stie pe de rost,
chiar de ochiul sclav al vecinilor ne cara
parchetele prin sange,
iar noi ne adaptam tot firii care am fost
desi nici noi nu stim cat mai putem sa plangem,

Aceasta primavara ne-aduce tot ce-a fost,
desi e tot mai greu si asteptam schimbarea!
Si-atunci e primavara si-nalt e ca un zmeu
timpul care ne creste pentru a ne da visarea!
De aceea, inainte, de-a spune Buna seara!

La fel ca in livada cu anotimp si clei
din plansul dupa datini al ramurei uscate!
rupand zagazul aspru al verbului tu vrei
ca tineri ce reped sageti inversunate,
In timp ce greblam, sapam,
Ne aplecam
cu grija si spunem cu sfiala:

Sa-i ia dracu! pe cei ce vor
sa bage-n boala
Stima si sarutul de mana
pentru limba si literatura romana!

Unknown spunea...

ola, seja sempre bem vindo,
obrigada pela visita ao meu blog.
um abraço e estou lhe seguindo sim, gostei do seus blgs, fazem parte das minhas leituras diarias, parabens

leek

EDRAH_Giurgiu PHASE I