duminică, mai 09, 2010

FÂNTÂNI PICURÂND

Ochii mei purtând sandale de plastic

Se umplu de nisipul nopţii

Şi scârţâie ca o cumpănă de fântână.

Teleorman, Vedea, ochii mei vărsaţi

În Dunăre cu noapte, cu nisip,

Cu limpezi bu-hu-hu prin plopi.

Aud atâtea şi văd atât de departe,

Până în clipa rostogolită bătrâneşte

În bostan, pe-o rână,

Dorindu-şi mai mult, mai şui, mai departe,

Cu speranţă şi teamă.

Ochii mei sprijiniţi pe lumi virtuale

Sunt năpădiţi de sângele nedormirii.

3 comentarii:

Luma Zuriak spunea...

Google traducere
Speranţa este anulată atunci când sunt însoţite de frica.
Un salut.

Jani spunea...

HI,you have a good post again and great pictures!greetings Jani from FINLAND!

Emilia Poenaru Moldovan spunea...

E o poezie reusita! Mi-a placut

EDRAH_Giurgiu PHASE I