joi, noiembrie 11, 2010

TEAMA DE FLUTURI

Depun mărturie împotriva mea:
N-am aripi şi genele nu-mi bat pe umeri,
Nu mă uit în oglinzi şi mi-e teamă de fluturi,
Mănânc tigrii de jar la micul dejun
Şi obrazul îmi este de granit incandescent.
Beau cuvintele pe nerăsuflate,
Mă cert cu păsările nopţii,
Râd alandala şi-mi târâi şoşonii murdari
Prin cetate.
Mă-nclin cu pupila rânjită îngerului roşcat,
După care depun mărturie împotriva mea:
Respiraţia mea, porumbel înarmat cu gheare,
Se atinge de obrazul tău şi îngheaţă grădini suspendate
Împărtăşind seara cu nuvele de satin verde.
Fumul de frunze din părul meu miroase a toamnă
Şi eu depun mărturie împotriva mea.














14 comentarii:

Diana spunea...

un poem destul de frumos prin imaginile concepute cu atîta lirism.
mi-a plăcut.
bravo!

diana

Unknown spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Unknown spunea...

Multumesc!

guímel spunea...

Belas fotos e parabéns pelo seu sucesso!
Grata pela visita e comentário!

Bjsss

Andri Alba spunea...

Hola, guapo. Muchas gracias por venir y comentar en mi blog. Fue una sorpresa leerte por allí.

Un abrazo,

Andri

Porque morrem as palavras? spunea...

Lindas fotos.
Sucesso

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

Salutaris di Nagy family and Vozes de Minha Alma.
Thank very much, gracias, muito obrigado pela visita, um fraternal abraço.

Flor da Vida (Suelzy Quinta) spunea...

Nossa!!! Amigo, que lindo poema! E que belas fotos!!! Amei tudo! Receba meu carinho... Bjsss

Sandra Gonçalves spunea...

Lindas fotos...Belas palavras...Bjos achocolatados

Karla spunea...

Splendida confidenta in versuri:)

Insa eu nu gasesc deloc ca fumul de frunze din parul dvs. miroase a toamna... asta nu afecteaza cu nimic frumusetea poemului, atat de bine si amuzant ilustrat...

Aris spunea...

Sper ca toate minunile astea poetice vor fi adunate intr-o carte?
Ar fi pacat sa ramana dosr simple postari pe blog!
Felicitari si sa aveti inspiratie!

Unknown spunea...

Eu va multumesc sincer pentru aprecieri. Ma gandesc, ca in cazul in care mai duc la tipar o carte, sa pun in ea si comentariile acestea, asa cum sunt ele, sa fac o carte de poezie si persoane-personaje, dar desigur ma mai gandesc, iar atunci cand va fi, voi cere si acceptul tuturor celor cateva zeci sau sute de persoane.

angel spunea...

Somos um pouco melancolicos no inverno.
Meu pai dizia que o lobo do homem é o proprio homem, ou seja, somos nossos algozes e muitas vezes nos fazemos sofrer sem nem mesmo muito motivo.
Belo poema.
abraço
angel

EDRAH_Giurgiu PHASE I