joi, martie 31, 2011
marți, martie 29, 2011
Am trecut la ora de vara cu Boc-Băsescu de ocară
Năuci ar vrea cu toţii ca să fim,
Să îi pupăm, să le urăm şi să-i slujim,
Să facem pe coloane drepţi în faţa lor,
Pe-un kil de ulei, ca să trudim cu spor.
Că apa trece, pietrele rămân
Şi acum sunt cam îmbujorat,
Aşa cum este orice român,
Că ani de zile ne-aţi tot enervat.
N-avem în gând ce să mâncăm,
Când pe picioare ne călcăm,
Ne rup la coadă coate, mâini,
Fiindcă n-avem nici bani de pâini.
Bătrâni, copii, femei gravide
Şi bebeluşi şi mămicuţe ,
Înjură pe cel ce ne minte,
Nu mai au timp de cronicuţe.
Profesorii îndură surd şi clar,
De săptămâni doar un coşmar,
Ba şi izbiţi de toţi funerii,
Neînţeleşii , fără salarii.
Agricultorii n-au subvenţii,
La APIA se nasc jupâni,
Urâţii toţi, având pretenţii,
Mănâncă pe mai multe guri.
Se uită lumea la tv.,
De parcă i-a hipnotizat,
Aşteaptă de acolo, de,
Să-i scoată Iri din...citat.
Încălecaţi, ca gloaba răpciugoasă,
Ce aşteaptă blând şi alţi stăpâni,
Poporul ăsta rumegă la masă,
Poveşti, minciuni, fără instrucţiuni.
De aceea Zeus tună prin Olimp,
La centru blegi, ca să îi prăbuşească,
Cu lacrimi infiltrate între timp,
Pe nota de vibrări tovărăşească.
Şi plânge suav, ca o cadână penitentă,
Aproape prea credibil la telejurnal,
Baloţii de fitile arse, ... omnipotentă,
Să-i facă ocean pentru vapor meltean.
Doar Boc ne scoate cotidian din crize,
Din Alro să nu luaţi curentul de prize
Şi fiindcă algocalminul se dă pe reţetă,
O să-l salvaţi pe Boc de pe dischetă.
Şi vine iară cu PEdeul să ne dreagă,
C-aşa înjurau bătrânii pe la porţi,
Bă, facu-ţi, dregu-ţi, tu eşti într-o doagă
Ori vrei să ai doar un popor de morţi?!
Să îi pupăm, să le urăm şi să-i slujim,
Să facem pe coloane drepţi în faţa lor,
Pe-un kil de ulei, ca să trudim cu spor.
Că apa trece, pietrele rămân
Şi acum sunt cam îmbujorat,
Aşa cum este orice român,
Că ani de zile ne-aţi tot enervat.
N-avem în gând ce să mâncăm,
Când pe picioare ne călcăm,
Ne rup la coadă coate, mâini,
Fiindcă n-avem nici bani de pâini.
Bătrâni, copii, femei gravide
Şi bebeluşi şi mămicuţe ,
Înjură pe cel ce ne minte,
Nu mai au timp de cronicuţe.
Profesorii îndură surd şi clar,
De săptămâni doar un coşmar,
Ba şi izbiţi de toţi funerii,
Neînţeleşii , fără salarii.
Agricultorii n-au subvenţii,
La APIA se nasc jupâni,
Urâţii toţi, având pretenţii,
Mănâncă pe mai multe guri.
Se uită lumea la tv.,
De parcă i-a hipnotizat,
Aşteaptă de acolo, de,
Să-i scoată Iri din...citat.
Încălecaţi, ca gloaba răpciugoasă,
Ce aşteaptă blând şi alţi stăpâni,
Poporul ăsta rumegă la masă,
Poveşti, minciuni, fără instrucţiuni.
De aceea Zeus tună prin Olimp,
La centru blegi, ca să îi prăbuşească,
Cu lacrimi infiltrate între timp,
Pe nota de vibrări tovărăşească.
Şi plânge suav, ca o cadână penitentă,
Aproape prea credibil la telejurnal,
Baloţii de fitile arse, ... omnipotentă,
Să-i facă ocean pentru vapor meltean.
Doar Boc ne scoate cotidian din crize,
Din Alro să nu luaţi curentul de prize
Şi fiindcă algocalminul se dă pe reţetă,
O să-l salvaţi pe Boc de pe dischetă.
Şi vine iară cu PEdeul să ne dreagă,
C-aşa înjurau bătrânii pe la porţi,
Bă, facu-ţi, dregu-ţi, tu eşti într-o doagă
Ori vrei să ai doar un popor de morţi?!
luni, martie 28, 2011
Andrei mi-a spus că viaţa merită trăită şi că nu e aşa de plicticoasă pe cât se aştepta. În acel timp eu aşteptam ploaia. Acum plouă. SET POEZII DE DRAGOSTE
CEA DINTÂI
Pretenţios, asemeni unei heroglife , pe care chiar am
zămislit-o eu,
Din degetele-mi cinci, pereche, mi-am luat doar
unul, pentru-un zeu.
M-am precedat pe mine însumi, reinventând
epoci de daruri.
Iubind deasupra stării efemere, sărutul nu l-am
deprins, l-am inventat,
Copilăria mea de fructe şi blesteme, prea laică,
nu a-nflorit nelimitat.
Potenţial de liberă forţare, am fost perfect şi
iată ce-am ajuns.
Conservă de carne în porcăria care conduce ţara
spre un drum fără răspuns.
Tezaurul de forme prea etere cu sânge eu mi l-am pătat
Şi sânge am şi-acum pe haine,
pe hainele ce m-au făcut bărbat;
O voce surdă din trecutu-mi urlă, capabilă
să inventeze vieţi,
Din dragostea tristeţii,
ce mi-anulat voinţ-acelei mândre tinereţi;
Iubirea mea, exasperată, ţipă,
La inventarul vieţii am ieşit pierdut -
Un gest banal, rănind cu orbi pereţii
E semnul să o iau de la-nceput.
LUMINA ZILEI DE-A DOUA
Tot ei
Nimeni nu mi-a reproşat lipsa de ataşament,
(Nici chiar noaptea de care mă lipisem cu ochii legaţi),
Nimeni nu mi-a denunţat buna credinţă,
(E adevărat că la distanţe optime catrastofele mă preferă),
Aşa că mai departe merge inima mea lângă a ta.
Dimineţi şi seri revoltate pe geniul lui Borges,
Pe luna şi clepsidra acelor zile anulate.
Din calendarul uitării rup clapele pianinei
Iar trenurile marfare ale copilăriei
Se umplu de cireşe de mai.
Mai stai!
DIN TREI
Am muncit mult,
Am iubit bine,
Am scris prost,
Am pretins respect,
Am avut instincte,
Am slujit convins.
Cu orice preţ am iubit profund
Motivele cu majuscule.
În răspăr mi-am luat viaţa.
Cred în potenţial şi devenire.
Din devenire revino-ţi, tu, cea plină de sens,
Iubire fără scop,
Tu, cea plină de viaţă,
Fericit cel ce se recreează pe sine din iubire.
Din trei motive:
A iubit, a pretins, a avut!
GRAŢIA A PATRA
Aici, la noi, Dumnezeu ne lasă să ne facem de cap,
Ne lasă să ne îngropăm în manele şi-n bere,
Ne lasă să ne ascundem în peşterile prostului gust.
Aici, la noi, Dumnezeu ne dă lumină din spaime,
Ne depăşeşte uşor de parcă ne-ar deparazita,
Ne lasă să simţim mai curat pe de-a-ncetul.
Aici, la noi, Dumnezeu ne răsuceşte ca pe nişte frunze
Ne învârte în ţigara lui de tămâie şi smirnă,
Ne înghesuie lăturiş în rost, uitându-se în ochii noştri.
Câteodată, noi-frunze, noi-păsări, noi-petale,
Simţim în preajmă că Dumnezeu ne pune la masă
Şi-atunci ne dăm cu capul de praguri de sus.
Indiferent de rasa noastră, aici, la noi, spaimă nu e,
Dumnezeu ridicat din împietrirea privirilor noastre
Ne zâmbeşte scuturând frimiturile din barbă.
Doar presiunea străzii şi stresul din capul nostru
Ne împiedică să vorbim cu el. Altfel
Graţia aceasta ne-ar fi cuprins şi pe noi.
TALERUL DE IERBURI AL COPILĂRIEI MELE
Am iubit copilăria ca pe o femeie devreme şi nebună,
Am împănat-o cu dezmeticiri şi simţuri,
Am pierdut-o în frunzele pădurilor sterpe
Din câmpia Burnazului şi din lunca Dunării,
Foşnind din frunzele plopilor ca din fustele căzute.
În această umbră răcoroasă, dar nejilavă, în care
Crapi şi somni se prindeau în cârje de japcă,
Am învârtit pământul de la un capăt la altul
Ca pe fus, ca pe ciorchinii de struguri furaţi.
Femeie sensibilă şi debilă, copilăria mea,
De câinii lupi ai miliţiei şi de biciul paznicilor,
Am iubit-o cu inima urlând prin vaduri,
Prin vârtejuri de ciocârlii ale neumbrei,
Peste gorgane şi măguri, prin răstoace.
Femeia-mac, copilăria mea aprinsă, voluptoasă,
Am însângerat lanurile de grânele adolescenţei
Cu fugi de faun prin pietrele căii lactee,
Îmbrăţişându-mi trupul slab cu liliac şi măceşe.
Am iubit copilăria îmbolnăvită de contrarii,
Strident şi zvâcnit. Am iubit copilăria ca pe o femeie.
ACCEPT REGULA
Bunicului Ziuatic
Ce naiba, nu pot să folosesc strălucirea,
Mă caută noaptea cu jocuri de vânzare,
Strigând din căruţa alegorică
Furnizori pentru clipe de rouă,
Lacrimi de obraji roşii ca varza şi sfecla,
De ceapă. Ce de legume în cântecul meu!
Vitejia prinţului de ceapă, de varză acră,
Aceeaşi poveste domestică despre dama cu bame…
Găseşti ce nu-ţi doreşti.
Unde sunt atât de doriţii îngeri?
Bunicul meu, nea Marin, neras şi orb,
Îmi aminteşte poveşti despre crimele trecutului,
Fără aplomb, cu împăcare, lângă pâinea în ţest,
Tăiată cu cuţitul lui des ascuţit.
Doamne, dă-mi lumina trestiilor plângătoare!
Tu, Doamne al lebedelor şi al păsărilor,
Ajută-mă să-mi văd obrazul nepătat de sânge
În oglinda mărului vieţii!
Pe urmă voi putea să port soarele întâmplare
În naşterea hotarului morţii,
La o sută douăzeci şi trei de ani,
Pe treisprezece aprilie.
Mama -primăvara noastră eternă
Tu ai venit pe lume să-mi fii mamă,
Să crezi în mine şi să mă dezmierzi,
Să mă înconjuri cu îngeri, când mi-e teamă,
Să mă iubești oricând, orice să crezi.
Tu ai pe lume doar două păcate,
Cu siguranță două-s despre mine,
Căci te-ai trufit cu mine peste poate,
Lăsând în urmă dragostea de sine.
Eşti înger, ştiu şi eu şi multe stele,
Cu care ai stat de vorbă nopţi întregi,
Veghindu-mi somnul sau rugând pe ele,
Să-mi dea o cale în vremile vitregi.
Mi-ai fost şi vis, oglindă, drum în viaţă,
Mi-ai dat şi hotărâre şi speranţă,
Mi-ai fost şi leagăn, sânul plin de dor,
M-ai alăptat cu cer şi adevăr.
Eşti şi acum o lebădă şi-o zână
A lacului acela fermecat,
Unde-am murit şi am simţit o mână,
Prin gândul tău pe loc m-ai înviat.
Trec anii peste tine, mamă,
Privind imaginile acelea de demult,
Te văd şi soră şi copilă iară,
În mintea mea eşti tânără oricând
POTECI UMBLATE
Tatălui meu
Născut cu-n dar de-a lumina tot locul
Pe care-l celebrează poftit sau nepoftit,
Îşi are-n neodihnă tot norocul
Şi-n viforoase zbateri purcede neostenit.
Ca pomii de Rusalii, zâmbind când eu mă scol,
Arată încă verde cu sufletul lui cald,
O spaimă şi-o îndoială, iertare, foc şi viscol,
Cer bântuit de nouri de cositor ce ard.
Bea cu venin din Câlnişti izvoarele divine
Ce-nseninează stele, polare ca şi noi,
Poveşti despre triumfuri şi iele orfeline
Jucând sub cerul liber ne beau pe amândoi.
I-am cunoscut genunchii şi palmele muncite,
Când ridicat din abur copilul a murit,
Cu arcul de mistere prin codrii risipite
Noi mai vânăm fantasme care ne-au bântuit.
Zăpezi de azur
Când tu deschizi fereastra,
În mine curg zăpezi,
Albastre, înverşunate,
Ca apele repezi.
Dragă femeie, în ierni patriarhale,
Zăpezile-s în mine şi toamnele în vane,
De aceea nu deschide, parfumul tău doboară,
Prin lumea anodină trufia-mi de ocară.
Şi-n ospicii de nea, bucoavne se-nvechesc,
Miroase şi pământul a vechi hrisov domnesc,
Chiar de deschizi fereastra, ca pe-o poruncă nouă,
Să scotocesc chinovii prin boabele de rouă.
Priveşte-mi întristarea, zâmbind a mântuire,
Lumina strălucească pe faţa ta, de tremur,
Iară dogoarea vorbei, n-o lăsa să respire,
Zăpezile sihastre ale vreunui cutremur!
Renasc aicea pricini, când tu deschizi fereastra,
De aceea încă odată, cu cerul te conjur,
Priveşte-mă prin sticla-i, îngăduie şi, basta,
Să curgă-n mine repezi, zăpezile de azur!
duminică, martie 27, 2011
ÎNTÂMPINAREA POEZIEI
Leneş, ca orice mister, aş arunca în urmă pietre
Cu mâna ta, desigur, femeie minunată,
Ca urma ta să nască doar femei,
Parnasul să întindă verzi braţele de iarbă,
De soare, Pyrrha, tu, femeia mulţumitoare,
Să-ntinzi în urmă-ţi haremul meu de raze,
Doar Parnasul să împlinească tigrii paradisului
Dedus din atentatele uşoare la adresa mişcării
Şi vulturii turbaţi de pulbere să bată aripa
Cu zgomotul ceţii alături.
Ajută-mă, curtat de pedeapsă,
Să mă grozăvesc cu lumina ochilor tăi!
Andrei mi-a adus aminte sa sting becurile, asa ca luminam la laptop. Este Earth Hour
In Romania, in ultimii trei ani, unele dintre cele mai importante institutii au participat la Campania “Ora Pamantului”, urmand exemplul cladirilor emblematice de pe mapamond care au luat parte la strigatul vietii impotriva pericolelor generate de incalzirea globala. Oameni, organizaţii, companii şi instituţii din toate orasele tarii au marcat Ora Pamantului, un eveniment care prin gestul simplu de stingere a luminilor trage un important semnal de alarma la adresa efectelor dezvoltarii iresponsabile.
An de an, semnalul Campaniei a fost dat de institutiile de cultura cu o istorie impresionanta – Opera Nationala Bucuresti si Filarmonica “George Enescu”. Acestea s-au alaturat campaniei desfasurate prin intermediul site-ului www.orapamantului.ro si, prin stingerea luminilor exterioare si a unora dintre cele interioare, au dat dovada responsabilitaţii lor sociale, reflectata in media si ramasa in mentalul colectiv. In acelasi timp, si alte instituţii, mai ales din sfera administratiei publice si din domeniul protejarii mediului au dat semnale clare ca sustin actiunile prilejuite de Ora Pamantului si au organizat actiuni in aceasta directie.
vineri, martie 25, 2011
MOARTE PERSONALA
Provincia te soarbe cu setea ei mahmură,
Zi după zi în clisa pierdutelor secunde
Şi atunci când timpul urlă şi n-ai unde te ascunde,
Fiara sângerosă te pradă şi te fură.
Ca oul de lăcustă erupi într-o câmpie,
Ca oul de lăcustă politicos răneşti
Statuia unui câmp şi flacăra zglobie
A omului vândut pe trebi negustoreşti.
Înveșmântată în alge ce au putrezit alaltăieri,
Provincia se agaţă de oameni ca un clei
Şi în genunchi te pune cu un ban în buzunare,
Iar verdele imund se scurge în ochii tăi.
Republică a spaimei, cu praf plin de dileme,
A trece sau a merge întru rutina grea,
O clipă de încordare, un an pentru blesteme
Pe scara stereotipă a lui a exista.
Poem cu compromisuri, te junghie reumatismul
In talpa împlântată în foamea ta de carne
Şi de îţi cere capul sau oase vrea să-ţi farme,
Provincia sleită îţi vinde fatalismul.
Zi după zi în clisa pierdutelor secunde
Şi atunci când timpul urlă şi n-ai unde te ascunde,
Fiara sângerosă te pradă şi te fură.
Ca oul de lăcustă erupi într-o câmpie,
Ca oul de lăcustă politicos răneşti
Statuia unui câmp şi flacăra zglobie
A omului vândut pe trebi negustoreşti.
Înveșmântată în alge ce au putrezit alaltăieri,
Provincia se agaţă de oameni ca un clei
Şi în genunchi te pune cu un ban în buzunare,
Iar verdele imund se scurge în ochii tăi.
Republică a spaimei, cu praf plin de dileme,
A trece sau a merge întru rutina grea,
O clipă de încordare, un an pentru blesteme
Pe scara stereotipă a lui a exista.
Poem cu compromisuri, te junghie reumatismul
In talpa împlântată în foamea ta de carne
Şi de îţi cere capul sau oase vrea să-ţi farme,
Provincia sleită îţi vinde fatalismul.
miercuri, martie 23, 2011
Greseli de marketing
Mi se scurge coloana vertebrala
Spre degetul mare de la piciorul drept,
As dori in aceste momente sa raman intelept,
Sa nu simt cum pe picior mi se sapa transee,
Fiindca prin el curg mere-femeie!
Stai putin, asta-i Tomozei,
Dupa el nu ai dreptul la mere femei,
Doar la elixir si ambrozie si nectar,
Poate doar la struguri si capsuni macar,
Dar astea nu sunt fructe rupte din Rai
Ci din piata de fructe sau din galantar,
Poate in momente minunate din Murfatlar,
Insa e sigur ca durerea nu vine de la mere,
Nici de la cidru, ca aici nu e la moda,
Ci din femeia frumoasa si sobra,
Care te-a indemnat sa nu fugi din Rai,
Desi tu aveai vreme sa mai stai,
Apoi a venit cu o floarea-soarelui
Cu capul intors de la soare,
Ca sa te intrebe asa din picioare:
Unde cad razele cercului
In cerc sau in afara lui?
Cand tu te pregateai sa spui,
Te intalneai cu Mircea Micu,
Cel ce iti spunea ca banii nu se fac asa,
Abandonandu-te pe langa Vulpescu
Ca in fiecare prost sa presimti un sef,
De te apucai sa dai foc din carti la alambicu
Acela care niciodata nu te contra,
Picurand incet, mai spre bref,
Curgere de dragoste de viata
De seara pana-n dimineata,
Cand sultana iti spunea sa pleci,
Ca sa nu iti ramana oasele reci...
Si coloana ti se scurgea asa
Spre degetul de la picior, nemaivorbind cuiva!
luni, martie 21, 2011
Un poem pentru Ziua Internationala a Poeziei: Despre lanturile poetilor
Poeţii sunt aceia care poartă în loc de bijuterii lanţuri.
Lanţurile sunt pentru ei o încercare de a-i lăsa pe
ceilalţi liberi,
Pentru că mulţi sunt imbecili, adesea cred că
poeţii chiar trebuie ţinuţi în lanţuri.
Ceea ce nu văd indivizii statistici,
îmi place sintagma asta,
e că poeţii pot zbura,
ba chiar se ajută de lanţuri ca de aripi.
Poeţii nu se cred Crişti,
de aceea nu se duc spre lanţuri
cu gândul de a lua asupra lor toate
păcatele lumii.
Ei primesc lanţurile pentru a arăta lumii că,
deşi înlănţuiţi, mai pot râde cu hohot.
Prometeu a fost primul poet.
Apoi Homer, care a avut lanţul vederii.
Au urmat o mulţime de poeţi
şi toţi au purtat lanţurile
ca pe nişte bijuterii.
Acest poem al meu a fost tradus in limba bulgara si a participat in 2010
la un festival de cultura din orasul Byala-Bulgaria.
Ii multumesc pentru acest lucru doamnei Lili Ganceva .
ЗА ВЕРИГИТЕ НА ПОЕТА
Поетите са тези, които носят бижута, вместо вериги.
Вериги са за тях един опит да напуснат
други свободни
Тъй като много от тях идиоти, често си мислят
поети дори и да се съхраняват във вериги.
Какви статистически данни не виждам хора,
обичам думи това е,
че поетите могат да летят дори да бъде
Помощ вериги като крила.
Поетите не вярвам Христос,
защо не отидете на вериги
мисълта, че като ги
греховете на света.
Те получават вериги да покаже на света,
че въпреки че вериги, да рева.
Прометей е първият поет.
След това на Омир, който визия верига.
Последваха много поети
и всички носеха вериги
като бижута.
Ziua interaţională a poeziei
Din cea mai frumoasă Grecie, dacă nu mă credeţi apăsaţi aici , am primit felicitări de ziua Internaţională a Poeziei.
Pentru că poezie înseamnă mai întâi Homer , îl notăm şi spunem (gr. Ὅμηρος Hómēros) a fost un poet și rapsod grec legendar, căruia i se atribuie scrierea Iliadei (Ἰλιάς) și Odiseei (Ὀδύσσεια). În antichitate, i-a fost atribuit uneori întregul Ciclu Epic, care includea alte poeme despre războiul troian, precum și poeme tebane despre Oedipus și fiii săi. Alte opere, precum corpul Cântecelor religioase homerice, mini-epopeea comică Batrachomyomachia ("Războiul dintre broască și șoarece" Βατραχομυομαχία) și epopeea Margites i-au fost atribuite, însă în prezent aceste fapte sunt privite cu incertitudine.
Tradiția spune că Homer ar fi fost orb, iar diferite orașe ioniene își revendicau locul de naștere al poetului, însă mai departe biografia sa este aproape necunoscută. Există o dezbatere intelectuală considerabilă în privința existenței lui Homer ca persoană reală, unii considerând că acesta ar fi fost un nume dat unuia sau mai multor poeți orali ce cântau materiale de epopee tradiționale. În mod repetat s-a dezbătut dacă același poet era autorul atât al Iliadei, cât și al Odiseei; cam toți istoricii au căzut de acord, însă, în privința datării operei Batrachomyomachia (cântecele homerice religioase) și a epopeelor ciclice, acestea fiind scrise după marile capodopere.
Bustul lui Homer la Muzeul BritanicMajoritatea savanților sunt de acord că Iliada și Odiseea au suportat un proces de standardizare și rafinare începând cu secolul VIII î.Hr.. Un rol important în această standardizare pare-se a fost jucat de către tiranul atenian Hipparchus, care a reformat recitarea poeziei homerice la festivalul panathenaic. Mulți clasiciști consideră că această reformă trebuie să fi implicat producerea unui text scris canonic.
Primul filolog care a a examinat critic epopeile lui Homer, punând în discuție unicitatea autorului epopeilor antice Iliada și Odiseea a fost Friedrich August Wolf. Alți învățați, însă, își mențin convingerea în veridicitatea existenței lui Homer. Atât de puține lucruri se cunosc sau au fost bănuite despre viața sa, încât o glumă populară spune că poemele "nu au fost scrise de Homer, ci de o altă persoană cu același nume" și savantul clasic Richmond Lattimore, autor al unor traduceri poetice în engleză bine primite ale ambelor epopei, a scris o lucrare cu titlul: "Homer: Cine era Ea?". Samuel Butler a fost ceva mai direct, imaginând o tânără siciliană drept autoarea Odiseei (dar nu și a Iliadei), o idee speculată mai departe de către Robert Graves în romanul său Fiicele lui Homer.
În limba greacă numele său este Homēros, care se traduce "ostatec". Există o teorie cum că numele său ar fi provenit dintr-o societate poetică numită Homeridae, care tradus literal înseamnă "fiii ostaticilor", respectiv descendenții prizonierilor de război. Cum acești oameni nu erau trimiși la război din pricina incertitudinii în privința loialității lor pe câmpul de luptă, ei nu puteau fi uciși în bătălie. Astfel, erau însărcinați să memoreze stocul de poezie epică a regiunii și evenimentele trecute, până la timpul sosirii unui învățat ce le putea scrie.
Majoritatea clasiciștilor sunt de acord că, indiferent dacă a existat sau nu un astfel de rapsod pe nume "Homer", poemele homerice sunt un produs de tradiție orală, o tehnică veche de generații ce a fost moștenirea colectivă a multor poeți-cântăreți (aoidoi). O analiză a structurii și vocabularului Iliadei și Odiseei arată că poemele conțin fraze bine conturate ce se repetă; chiar și versuri întregi sunt repetate. Se poate ca Iliada și Odiseea să fi fost poeme oral formulate, compuse pe loc de către poet folosind o colecție de versuri și fraze tradiționale pe care le memorase? Milman Parry și Albert Lord au relevat faptul că o tradiție orală atât de elaborată, străină culturilor literare de astăzi, este tipică epopeelor într-o cultură exclusiv orală. Cuvintele cruciale sunt "oral" și "tradițional." Parry a început cu "tradițional". Părțile mari de text care se repetă, spunea el, au fost moștenite de către poetul-cântăreț de la predecesorii săi și au fost folositoare poetului în compunere. El a numit aceste bucăți de limbaj repetat "formule".
Există loc de dezbatere pentru perioada exactă când poemele au înfiripat forma lor fixă. Soluția tradițională este "ipoteza transcrierii", în care un "Homer" non-literat dictează poemul său unui scrib în secolul VI î.Hr. sau mai devreme. Homeriștii mai radicali, precum Gregory Nagy, susțin cu tărie că un text canonic a poemelor homerice ca "scriptură" nu a existat până în perioada elenistică. (secolele III - I î.Hr.).
Atestări antice ale lui Homer
există nici o înregistrare despre existența sa în timpul vieții lui Homer. Herodot (2.53) consideră că Hesiod și Homer au trăit nu cu mai mult de 400 de ani înaintea vremii sale, consecvent nu cu mult înainte de anul 850 î.Hr.. Din tonul controversat în care se exprimă, este evident că alții îl făcuseră pe Homer ceva mai bătrân; și ca atare datele oferite de autoritățile de mai târziu, deși foarte variate, se încadrează în general între limitele secolului X și XI î.Hr., însă nici una dintre acestea nu oferă un factor extern de dovadă în a demonstra cele afirmate.
Cele opt vieți ale lui Homer (editate în lucrarea lui Westermann Vitarum Scriptores Graeci minores) cuprind și o piesă numită Competiția dintre Hesiod și Homer. Cea mai lungă dintre acestea este scrisă în dialectul ionic și poartă semnătura lui Herodotus, însă este cu siguranță un fals. Probabilitatea este că ea aparține celei mai fructuoase perioade pentru furturile literare, respectiv secolului II al erei noastre. Celelalte vieți nu sunt cu siguranță mai antice. Principala calitate a acestora constă în poemele sau fragmentele de versuri interesante pe care acestea le-au conservat, așa-numitele Epigrame, care erau adăugate la finalul lucrărilor lui Homer. Acestea sunt ușor de identificat ca rime populare, fiind o formă a folclorului care avea să fie întâlnită în majoritatea țărilor, prețuită de oameni ca o variație a proverbelor. În epigramele homerice obiectivul este uneori focalizat asupra caracteristicilor localităților Smyrna și Cyme (Epigr. 4), Erythrae (Epigr. 6, 7), Muntele Ida (Epigr. 10), Neon Teichos (Epigr. 1); altele fac referire la unele comerțuri sau ocupații: olărit (Epigr. 14), marinari, pescuit, turme de capre etc. Unele ar putea fi fragmente de poeme, însă evident nu sunt opera unui singur poet. Faptul că toate acestea au fost atribuite lui Homer înseamnă doar că ele aparțin unei perioade a istoriei coloniilor ioniene și aeloniene când Homer era numele care atrăgea pentru sine toate versurile antice și populare.
Din nou, comparând epigramele cu legendele și anecdotele spuse în Viețile lui Homer, cu greu ne putem îndoi că acestea erau sursele principale din care Viețile au derivat. Astfel, în Epigr. 4 găsim un poet orb, născut în Smyrna aeoliană, prin care curge apa sacrului Meles. Epitetul aeolian Homer, fiu al lui Meles întâlnit în Viața lui Herodot întărește ideea antichității, deoarece conform lui Herodot, Smyrna a devenit colonie ioniană în jurul anului 688 î.Hr. Evident ionienii au avut propria versiune a poveștii, ce relatează că Homer a răsărit dintre primii colonii atenieni.
Aceeași linie de argumentare poate fi folosită și pentru cântecele religioase și chiar unora dintre lucrările pierdute ale perioadei post-homerice sau așa-numiților poeților ciclici. Astfel:
1. Cântectul pentru Apollo delian se încheie cu o adresare a poetului către auditoriul său: „orice străin ce întreabă cine este cel mai dulce cântăreț, o singură voce aduce răspunsul: orbul care locuiește în munții de pe Chios; melodiile sale merită premiul pentru toate timpurile”. Tucidides, care citează pasajul său pentru a arăta caracterul festivalului delian, pare a fi convins de autenticitatea homerică a cântecului. Astfel, putem considera că Homer era un chian (locuitor al insulei Chios).
2. Margites, un poem umoristic atestat lui Homer începea cu: "Astfel a sosit la Colofon un om bătrân, un cântăreț divin, servitor al muzelor și lui Apollo." Astfel, afirmația vine împotriva crederilor poetului și gramaticianului colofonian Antimachus, care îl considera pe Homer un nativ din Colofon.
3. Poemul Cipria se spune c-ar fi fost primit de către Homer din partea lui Stasinus din Cipru drept zestrea unei fiice a sa. Legătura cu Cipru apare din nou prin preponderența acordată în poem Afroditei.
4. Conform Vieții lui Herodot. Mica Iliadă și Phocais au fost compuse de către Homer în timpul șederii sale la Phocaea alături de un anume Thestorides, care le-a transportat la Chios și a câștigat faimă pretinzând că-i aparțin. Numele lui Thestorides se ivește în Epigr.
5. O poveste similară este relatată în poemul Luarea Oechaliei, al cărui subiect este una dintre faptele de seamă ale lui Heracle. Poemul s-a răspândit drept opera lui Creophylus, un prieten sau (după cum afirmă unii) un ginere al lui Homer; se considera însă a fi opera însuși marelui poet.
6. În final, Tebaida a fost dintotdeauna considerată opera lui Homer. În privința operei Epigonii, care ducea firul epic către povestea tebană, există dubii în privința identității autorului său.
Aceste indicații arată drept plauzibilă ipoteza că poveștile care-l leagă pe Homer cu diferite orașe și insule s-a dezvoltat după ce poemele sale deveniseră celebre, în special în înfloritoarele noi colonii Aeolis și Ionia. Pe scurt, controversa lui Homer a început într-o vreme când adevărata sa istorie s-a pierdut, atunci când el a devenit o figură mitică, un erou eponim sau o personificare a unei mari școli de poezie.
OperaEpopeile Iliada și Odiseea sunt sinteze ioniene ale cântecelor eroice și baladelor dintr-o perioadă arhaică, reunind date din stadiul matriarhatului până prin secolul al VIII-lea î.Hr. și chiar începutul secolului al VII-lea. Acestea cuprind o materie epică bogată, centrată în principal pe legenda războiului troian. Sunt inserate diverse mituri și legende. Personajul principal, Odiseu, întruchipează idealul uman al eroului și echilibrul între înțelepciune și forța fizică. Este remarcabil simțul compoziției, vizibil în tehnica închegării subiectului în jurul evenimentului unic sau în folosirea planurilor paralele. Sunt utilizate mijloace de încetinire a acțiunii în vederea obținerii efectului emoțional. Sistemul epic este alcătuit din modele și tipare nartive arhaice, reperabile mai cu seamă în dialoguri și discursuri și este concurat de narațiunea la persoana I, de investigații psihologice, monologuri. Limbajul se caracterizează printr-o extraordinară varietate semantică și complexitate a frazei.
O altă întrebare semnificantă privește posibila bază istorică a povestirii. Comentariile despre Iliada și despre Odiseea scrise în perioada elenistică au început explorarea inconsistențelor textuale ale poemelor. Clasiciștii moderni continuă tradiția.
Excavațiile făcute de Heinrich Schliemann la sfârșitul secolului XIX au început să convingă savanții privind existența unei baze istorice pentru Războiul troian. Cercetările (conduse de anterior-menționații Parry și Lord) în epopeele orale din limbile sârbo-croată și cele turcice au început să convingă savanții că poemele lungi puteau fi conservate cu consistență prin culturile orale până când cineva s-ar fi deranjat să le scrie. Decodarea Linearului B în anii 1950 de către Michael Ventris și alții, au convins savanții de existența unei continuități lingvistice între scrierile miceniene din secolul XIII î.Hr. și poemele atribuite lui Homer.
Epopeile homerice instaurează majoritatea motivelor poetice, utilizate ulterior de literatura europeană.
Prin poemul burlesc Batrahomiomahia, lui Homer i s-a atribuit inventarea parodiei.
Pentru că poezie înseamnă mai întâi Homer , îl notăm şi spunem (gr. Ὅμηρος Hómēros) a fost un poet și rapsod grec legendar, căruia i se atribuie scrierea Iliadei (Ἰλιάς) și Odiseei (Ὀδύσσεια). În antichitate, i-a fost atribuit uneori întregul Ciclu Epic, care includea alte poeme despre războiul troian, precum și poeme tebane despre Oedipus și fiii săi. Alte opere, precum corpul Cântecelor religioase homerice, mini-epopeea comică Batrachomyomachia ("Războiul dintre broască și șoarece" Βατραχομυομαχία) și epopeea Margites i-au fost atribuite, însă în prezent aceste fapte sunt privite cu incertitudine.
Tradiția spune că Homer ar fi fost orb, iar diferite orașe ioniene își revendicau locul de naștere al poetului, însă mai departe biografia sa este aproape necunoscută. Există o dezbatere intelectuală considerabilă în privința existenței lui Homer ca persoană reală, unii considerând că acesta ar fi fost un nume dat unuia sau mai multor poeți orali ce cântau materiale de epopee tradiționale. În mod repetat s-a dezbătut dacă același poet era autorul atât al Iliadei, cât și al Odiseei; cam toți istoricii au căzut de acord, însă, în privința datării operei Batrachomyomachia (cântecele homerice religioase) și a epopeelor ciclice, acestea fiind scrise după marile capodopere.
Bustul lui Homer la Muzeul BritanicMajoritatea savanților sunt de acord că Iliada și Odiseea au suportat un proces de standardizare și rafinare începând cu secolul VIII î.Hr.. Un rol important în această standardizare pare-se a fost jucat de către tiranul atenian Hipparchus, care a reformat recitarea poeziei homerice la festivalul panathenaic. Mulți clasiciști consideră că această reformă trebuie să fi implicat producerea unui text scris canonic.
Primul filolog care a a examinat critic epopeile lui Homer, punând în discuție unicitatea autorului epopeilor antice Iliada și Odiseea a fost Friedrich August Wolf. Alți învățați, însă, își mențin convingerea în veridicitatea existenței lui Homer. Atât de puține lucruri se cunosc sau au fost bănuite despre viața sa, încât o glumă populară spune că poemele "nu au fost scrise de Homer, ci de o altă persoană cu același nume" și savantul clasic Richmond Lattimore, autor al unor traduceri poetice în engleză bine primite ale ambelor epopei, a scris o lucrare cu titlul: "Homer: Cine era Ea?". Samuel Butler a fost ceva mai direct, imaginând o tânără siciliană drept autoarea Odiseei (dar nu și a Iliadei), o idee speculată mai departe de către Robert Graves în romanul său Fiicele lui Homer.
În limba greacă numele său este Homēros, care se traduce "ostatec". Există o teorie cum că numele său ar fi provenit dintr-o societate poetică numită Homeridae, care tradus literal înseamnă "fiii ostaticilor", respectiv descendenții prizonierilor de război. Cum acești oameni nu erau trimiși la război din pricina incertitudinii în privința loialității lor pe câmpul de luptă, ei nu puteau fi uciși în bătălie. Astfel, erau însărcinați să memoreze stocul de poezie epică a regiunii și evenimentele trecute, până la timpul sosirii unui învățat ce le putea scrie.
Majoritatea clasiciștilor sunt de acord că, indiferent dacă a existat sau nu un astfel de rapsod pe nume "Homer", poemele homerice sunt un produs de tradiție orală, o tehnică veche de generații ce a fost moștenirea colectivă a multor poeți-cântăreți (aoidoi). O analiză a structurii și vocabularului Iliadei și Odiseei arată că poemele conțin fraze bine conturate ce se repetă; chiar și versuri întregi sunt repetate. Se poate ca Iliada și Odiseea să fi fost poeme oral formulate, compuse pe loc de către poet folosind o colecție de versuri și fraze tradiționale pe care le memorase? Milman Parry și Albert Lord au relevat faptul că o tradiție orală atât de elaborată, străină culturilor literare de astăzi, este tipică epopeelor într-o cultură exclusiv orală. Cuvintele cruciale sunt "oral" și "tradițional." Parry a început cu "tradițional". Părțile mari de text care se repetă, spunea el, au fost moștenite de către poetul-cântăreț de la predecesorii săi și au fost folositoare poetului în compunere. El a numit aceste bucăți de limbaj repetat "formule".
Există loc de dezbatere pentru perioada exactă când poemele au înfiripat forma lor fixă. Soluția tradițională este "ipoteza transcrierii", în care un "Homer" non-literat dictează poemul său unui scrib în secolul VI î.Hr. sau mai devreme. Homeriștii mai radicali, precum Gregory Nagy, susțin cu tărie că un text canonic a poemelor homerice ca "scriptură" nu a existat până în perioada elenistică. (secolele III - I î.Hr.).
Atestări antice ale lui Homer
există nici o înregistrare despre existența sa în timpul vieții lui Homer. Herodot (2.53) consideră că Hesiod și Homer au trăit nu cu mai mult de 400 de ani înaintea vremii sale, consecvent nu cu mult înainte de anul 850 î.Hr.. Din tonul controversat în care se exprimă, este evident că alții îl făcuseră pe Homer ceva mai bătrân; și ca atare datele oferite de autoritățile de mai târziu, deși foarte variate, se încadrează în general între limitele secolului X și XI î.Hr., însă nici una dintre acestea nu oferă un factor extern de dovadă în a demonstra cele afirmate.
Cele opt vieți ale lui Homer (editate în lucrarea lui Westermann Vitarum Scriptores Graeci minores) cuprind și o piesă numită Competiția dintre Hesiod și Homer. Cea mai lungă dintre acestea este scrisă în dialectul ionic și poartă semnătura lui Herodotus, însă este cu siguranță un fals. Probabilitatea este că ea aparține celei mai fructuoase perioade pentru furturile literare, respectiv secolului II al erei noastre. Celelalte vieți nu sunt cu siguranță mai antice. Principala calitate a acestora constă în poemele sau fragmentele de versuri interesante pe care acestea le-au conservat, așa-numitele Epigrame, care erau adăugate la finalul lucrărilor lui Homer. Acestea sunt ușor de identificat ca rime populare, fiind o formă a folclorului care avea să fie întâlnită în majoritatea țărilor, prețuită de oameni ca o variație a proverbelor. În epigramele homerice obiectivul este uneori focalizat asupra caracteristicilor localităților Smyrna și Cyme (Epigr. 4), Erythrae (Epigr. 6, 7), Muntele Ida (Epigr. 10), Neon Teichos (Epigr. 1); altele fac referire la unele comerțuri sau ocupații: olărit (Epigr. 14), marinari, pescuit, turme de capre etc. Unele ar putea fi fragmente de poeme, însă evident nu sunt opera unui singur poet. Faptul că toate acestea au fost atribuite lui Homer înseamnă doar că ele aparțin unei perioade a istoriei coloniilor ioniene și aeloniene când Homer era numele care atrăgea pentru sine toate versurile antice și populare.
Din nou, comparând epigramele cu legendele și anecdotele spuse în Viețile lui Homer, cu greu ne putem îndoi că acestea erau sursele principale din care Viețile au derivat. Astfel, în Epigr. 4 găsim un poet orb, născut în Smyrna aeoliană, prin care curge apa sacrului Meles. Epitetul aeolian Homer, fiu al lui Meles întâlnit în Viața lui Herodot întărește ideea antichității, deoarece conform lui Herodot, Smyrna a devenit colonie ioniană în jurul anului 688 î.Hr. Evident ionienii au avut propria versiune a poveștii, ce relatează că Homer a răsărit dintre primii colonii atenieni.
Aceeași linie de argumentare poate fi folosită și pentru cântecele religioase și chiar unora dintre lucrările pierdute ale perioadei post-homerice sau așa-numiților poeților ciclici. Astfel:
1. Cântectul pentru Apollo delian se încheie cu o adresare a poetului către auditoriul său: „orice străin ce întreabă cine este cel mai dulce cântăreț, o singură voce aduce răspunsul: orbul care locuiește în munții de pe Chios; melodiile sale merită premiul pentru toate timpurile”. Tucidides, care citează pasajul său pentru a arăta caracterul festivalului delian, pare a fi convins de autenticitatea homerică a cântecului. Astfel, putem considera că Homer era un chian (locuitor al insulei Chios).
2. Margites, un poem umoristic atestat lui Homer începea cu: "Astfel a sosit la Colofon un om bătrân, un cântăreț divin, servitor al muzelor și lui Apollo." Astfel, afirmația vine împotriva crederilor poetului și gramaticianului colofonian Antimachus, care îl considera pe Homer un nativ din Colofon.
3. Poemul Cipria se spune c-ar fi fost primit de către Homer din partea lui Stasinus din Cipru drept zestrea unei fiice a sa. Legătura cu Cipru apare din nou prin preponderența acordată în poem Afroditei.
4. Conform Vieții lui Herodot. Mica Iliadă și Phocais au fost compuse de către Homer în timpul șederii sale la Phocaea alături de un anume Thestorides, care le-a transportat la Chios și a câștigat faimă pretinzând că-i aparțin. Numele lui Thestorides se ivește în Epigr.
5. O poveste similară este relatată în poemul Luarea Oechaliei, al cărui subiect este una dintre faptele de seamă ale lui Heracle. Poemul s-a răspândit drept opera lui Creophylus, un prieten sau (după cum afirmă unii) un ginere al lui Homer; se considera însă a fi opera însuși marelui poet.
6. În final, Tebaida a fost dintotdeauna considerată opera lui Homer. În privința operei Epigonii, care ducea firul epic către povestea tebană, există dubii în privința identității autorului său.
Aceste indicații arată drept plauzibilă ipoteza că poveștile care-l leagă pe Homer cu diferite orașe și insule s-a dezvoltat după ce poemele sale deveniseră celebre, în special în înfloritoarele noi colonii Aeolis și Ionia. Pe scurt, controversa lui Homer a început într-o vreme când adevărata sa istorie s-a pierdut, atunci când el a devenit o figură mitică, un erou eponim sau o personificare a unei mari școli de poezie.
OperaEpopeile Iliada și Odiseea sunt sinteze ioniene ale cântecelor eroice și baladelor dintr-o perioadă arhaică, reunind date din stadiul matriarhatului până prin secolul al VIII-lea î.Hr. și chiar începutul secolului al VII-lea. Acestea cuprind o materie epică bogată, centrată în principal pe legenda războiului troian. Sunt inserate diverse mituri și legende. Personajul principal, Odiseu, întruchipează idealul uman al eroului și echilibrul între înțelepciune și forța fizică. Este remarcabil simțul compoziției, vizibil în tehnica închegării subiectului în jurul evenimentului unic sau în folosirea planurilor paralele. Sunt utilizate mijloace de încetinire a acțiunii în vederea obținerii efectului emoțional. Sistemul epic este alcătuit din modele și tipare nartive arhaice, reperabile mai cu seamă în dialoguri și discursuri și este concurat de narațiunea la persoana I, de investigații psihologice, monologuri. Limbajul se caracterizează printr-o extraordinară varietate semantică și complexitate a frazei.
O altă întrebare semnificantă privește posibila bază istorică a povestirii. Comentariile despre Iliada și despre Odiseea scrise în perioada elenistică au început explorarea inconsistențelor textuale ale poemelor. Clasiciștii moderni continuă tradiția.
Excavațiile făcute de Heinrich Schliemann la sfârșitul secolului XIX au început să convingă savanții privind existența unei baze istorice pentru Războiul troian. Cercetările (conduse de anterior-menționații Parry și Lord) în epopeele orale din limbile sârbo-croată și cele turcice au început să convingă savanții că poemele lungi puteau fi conservate cu consistență prin culturile orale până când cineva s-ar fi deranjat să le scrie. Decodarea Linearului B în anii 1950 de către Michael Ventris și alții, au convins savanții de existența unei continuități lingvistice între scrierile miceniene din secolul XIII î.Hr. și poemele atribuite lui Homer.
Epopeile homerice instaurează majoritatea motivelor poetice, utilizate ulterior de literatura europeană.
Prin poemul burlesc Batrahomiomahia, lui Homer i s-a atribuit inventarea parodiei.
sâmbătă, martie 19, 2011
Cântarea unei măreţii: Să închinăm o odă poporului japonez!
Crede cineva că putem să ne sacrificăm mereu,
Că putem să nu ne întoarcem acum la Dumnezeu,
Că acum nu avem lângă noi îngerii mereu păzitori,
Că a fi român este întâmplător?
Că nu mă doare timpanul şi nu pot să strig,
Că ideea mă doare, de dor şi de frig,
Că mă arde zăpada căzută nipon,
Că simt cum mă pierd acum, când răstorn
Toate tăcerile, strigătele, luminile,
Când nimic nu mai are logică în nimic,
Deşi noi am vrea ca timpul să se ghemuiască
Într-o cultură de ama, perle şi ceai,
Nu în dispute culturale cu verbul mai ai!
Fiindcă oamenii aceştia nu plâng nici un pic,
Pentru că nu-i interesează publicitatea,
Diluarea sufletului sau neputinţa verbului a fi,
Nici atunci când în japoneză înseamnă a trăi...
Am învăţat cu toţii şi cerul şi oceanul,
Văzându-i cum se luptă nerătăciţi cu valul,
Cum vin din lacrimi calde să-nfrunte şi zăpada,
Copii de nouă ani ce îşi împart corvoada
De a-şi căuta părinţii prin mormane de lux,
În care zac mansarde şi maşini în reflux,
Fiindcă la piept speranţa le bate mult în sept,
Copilul acesta care ieri n-avea griji, ci drept,
Care azi mai visează, plângând în gândul lui...
Fiind în fapt şi el... un pui,... al lumii pui.
Eu plâng, mă doare tâmpla, obrazul nu mă ţine,
Copilul mi-l privesc la pieptul meu şi-i bine,
Văd de departe cerul şi sarea lui mă apasă,
Văzând copii niponi care nu mai au casă,
Mă încovoi de clocot, mărturisesc şi-s trist,
Cer azi, uman, din suflet, să cred că mai exist,
Să ajutăm copiii, bătrânii şi săracii,
Să dregem optimist, gândind acum ca dacii!
vineri, martie 18, 2011
Cu tine-n gand
Mirosea totul a iuta populara,
A trafic greu si democratic foarte,
Cadeau peretii de pe toba iara
Si draperiile se leganau in parte.
Trecea tramvaiul pe la coltul rosu,
Calcand pe unul ce nu stia sa vada
Si atunci poporul il lua cu presul
Din draperiile de dupa esplanada.
Era cam rece, dar nu era frig,
Treceau la ambulante ca si Garda,
Se intalneau femei c-un adjectiv,
Ce intregea atat de fals parada.
Barbatii beau, femeile fumeaza,
Se duce lumea dracu in curand,
Eu tac aici, dand tonul ce valseaza,
Cu tine-n gand, cu tine in gand!
joi, martie 17, 2011
Muntele vrăjit
Ca orice alpinist începător,
Mă uit în sus şi vreau să zbor
Peste albul, abruptul ponor,
Ca să arăt ce bine ştiu să fiu scriitor
De negre buchii de pixeli şi quadraţi.
Stau în două picioare, ca strămoşii acceptaţi
În mijlocul ghivecelor de flori ale boieroaicelor,
Apreciaţi pentru culorile lor de salamandră
Şi pentru că mâncau nedând din barbă,
Chiar dacă bătea cataclismul iminent la uşă,
Atunci când ei erau tăvăliţi prin dârmon şi cenuşă,
Că aşa era cu tranziţia agrar-stelară,
Te dădeau în mă-ta şi cu tunul şi afară,
Până în faţa graniţei, a varicelei, malariei şi tandreţei
Dintre un ţânţar anofel şi un pui de ţăran rebel,
Aşteptând să vină ea, vară sobră şi iradiantă,
Când se coc holdele şi secera e ca o daltă
A statuii ce-o emancipezi cronologic şi cast,
De la îndrăzneală până la gândul dinast
Al trecerii lacrimii şi sudorii în pâine,
Căci iubirea dislocă timpul de azi peste mâine,
Până la trofeul fără respect, al unui succes ce-l aştept
Acum, când stau la poalele muntelui alb... de la piept.
marți, martie 15, 2011
Un copil a avut marele curaj să scrie poezie. Ba, mai mult, mi-a trimis-o mie, ca voi să-i spuneţi dacă are talent sau nu. Aşa că, după o discuţie cu părinţii copilului de clasa a V-a, vă propun spre lectură una dintre poeziile trimise. Cam triste pentru o asemenea vârstă, dar şi eu am scris prima dată tot despre moarte, fiindcă iubeam viaţa. Apoi, vom mai bloga!
, Diana Rebeca
Nemurirea nu există...
Aud muzica-n surdină,
Aud paşii trecător,
Aud cântecul de leagăn ,
Ce odată mi-l şopteai.
Aud iar cugetul morţii,
Ce odată ţi-l doreai.
Şi văd zarva mare-n curte,
Oameni fug încoa şi-n-colo.
Văd pe toată lumea tristă
Care plânge dorul rouă.
Jalea creşte peste tot...
Nu mai pot, nu mai suport
Fericirea ca s-o port !
Şi tristeţea mă îmbracă ,
Nerăbdarea mă atacă .
Şi din rău în şi mai rău,
Văd din nou, drag, chipul tau.
Erai tristă. Asta simt.
Cu tristeţea nu m-alint,
Vraja morţii nu o s-o mint.
Veşnicia te îmbată
Şi surâsul nu ti-l iartă,
Nici de plâns nu izbutesc,
Rămân gol, încremenesc.
Amintirea umbrei tale ,
Este-acum doar dor şi jale.
Ca şi tine vreau să mor!
Amintirea vieţii tale
Este-acum o pomenire,
Este ca într-o poveste,
Atârnăm de-un fir subţire,
În care zâna nu mai este,
Fiindcă nu dădeai de veste
Faptele tale măreţe .
Nu mai pot să simt căldura
Siluetei tale mândre,
Nu mai pot vedea iubirea
Ce-acum faţa nu ţi-o umple,
Nu-ţi pot auzi surâsul,
Acum văd doar, numai umbre.
Nu-ţi văd privirile scumpe.
Eu te strig – tu nu răspunzi,
Eu te strig - „Oare m-auzi?”
Moartea te-a răpit hoţeşte,
Ţi-a smuls viaţa mişeleşte,
Chiar de te-am iubit orbeşte,
Dor de rai mă pridideşte!
26 februarie 2011
duminică, martie 13, 2011
GRAŢIA
Aici, la noi, Dumnezeu ne lasă să ne facem de cap,
Ne lasă să ne îngropăm în manele şi-n bere,
Ne lasă să ne ascundem în peşterile prostului gust.
Aici, la noi, Dumnezeu ne dă lumină din spaime,
Ne depăşeşte uşor de parcă ne-ar deparazita,
Ne lasă să simţim mai curat pe de-a-ncetul.
Aici, la noi, Dumnezeu ne răsuceşte ca pe nişte frunze
Ne învârte în ţigara lui de tămâie şi smirnă,
Ne înghesuie lăturiş în rost, uitându-se în ochii noştri.
Câteodată, noi-frunze, noi-păsări, noi-petale,
Simţim în preajmă că Dumnezeu ne pune la masă
Şi-atunci ne dăm cu capul de praguri de sus.
Indiferent de rasa noastră, aici, la noi, spaimă nu e,
Dumnezeu ridicat din împietrirea privirilor noastre
Ne zâmbeşte scuturând frimiturile din barbă.
Doar presiunea străzii şi stresul din capul nostru
Ne împiedică să vorbim cu el. Altfel
Graţia aceasta ne-ar fi cuprins şi pe noi.
Ne lasă să ne îngropăm în manele şi-n bere,
Ne lasă să ne ascundem în peşterile prostului gust.
Aici, la noi, Dumnezeu ne dă lumină din spaime,
Ne depăşeşte uşor de parcă ne-ar deparazita,
Ne lasă să simţim mai curat pe de-a-ncetul.
Aici, la noi, Dumnezeu ne răsuceşte ca pe nişte frunze
Ne învârte în ţigara lui de tămâie şi smirnă,
Ne înghesuie lăturiş în rost, uitându-se în ochii noştri.
Câteodată, noi-frunze, noi-păsări, noi-petale,
Simţim în preajmă că Dumnezeu ne pune la masă
Şi-atunci ne dăm cu capul de praguri de sus.
Indiferent de rasa noastră, aici, la noi, spaimă nu e,
Dumnezeu ridicat din împietrirea privirilor noastre
Ne zâmbeşte scuturând frimiturile din barbă.
Doar presiunea străzii şi stresul din capul nostru
Ne împiedică să vorbim cu el. Altfel
Graţia aceasta ne-ar fi cuprins şi pe noi.
A doua cea mai citita poezie a lunii:
Copacul din tabloul cu îngeri
În seara aceasta Andrei mi-a spus:
Tati, hai să ne uităm spre stele în sus !
Să vezi şi tu golul din cerurile grele,
Prin care Dumnezeu luminează de ele.
Nu, Dumnezeu nu aprinde stelele,
Nici nu ne întunecă nopţile,
Ci stelele sunt găuri de sus
Prin care harul Domnului s-a adus.
Pe acolo coboară în fiecare seară,
Diafană, strălucitoare şi clară- o scară.
E scara cerului adevărată
Cu trepte după fiecare faptă.
Uite, nicio seară n-a fost mai frumoasă,
Decât seara asta, când tu ai stat acasă!
Nici o stea nu a mai luminat aşa,
Ca noaptea aceasta de îngeri grea.
Eu m-am uitat în sus şi n-am văzut stele,
Cu atât mai puţin scările spre ele,
Ba şi cerul mi s-a părut posac,
De parcă şi-ar ţine zăpezi în hamac.
-Uite, acolo, Dumnezeu pictează icoane pe sticlă,
Înmoaie stelele într-un cer plin de har şi de frică!
Simţeam în aer miros de mir şi gust de tămâie,
Ce peren îmi stăteau în gât, ca pumnul de cuie.
Îngerii se învârteau pe lângă Creator,
Agili, sprinteni, de ajutor şi uşor,
Aveau bidoane de culori imateriale,
Neştiute, dar clare, solare, imperiale.
Identităţile lor se descopereau fericirii
Cui avea puterea să-i privească în slavă,
Iar cine putea privi tabloul de lavă,
Rămânea emigrat în imperiul iubirii.
Aşa ne trecea seara, scurgându-se-n meri,
Munţi fabuloşi încremeneau în tăceri,
De izvoare, de păsări, de magicii peşti,
Eterităţi strălucinde în ferestre cereşti.
Timpul fierbea zgomotos de frumuseţe avan,
Ieşeau virtuţile ascunse ale sfinţilor la iveală
Şi spinii din trupuri se smulgeau spre afară.
Înfricoşată era zarea şi firea tăcea,
Început sau sfârşit nu se desluşea,
În apusul dumnezeiesc un singur copac,
Răsărea plin de îngeri, virtuos şi sărac.
dacă greii te cunosc şi eşti sărac, nu e profitabil să vii la târguri internaţionale de profil!
Cât investeşte o ţără din lumea a treia ca să apară pe harta celor mai bune destinaţii turistice
Sursa: Money.ro | Publicat: 13 mar 2011, 00:54 | Actualizat: 13 mar 2011, 00:56Peste 2.7 milioane de euro. Lesotho a cheltuit această sumă impresionantă ca să intre oficial, adică să fie recunoscut, între destinaţiile turistice africane. Care e logica care a susţinut această mişcare şi, comparativ, cât au cheltuit alte state din Africa pentru a intra în lumea bună a turismului internaţional? Citeşte în exclusivitate o comparaţie între bugetele alocate de ţări din Africa pentru a veni la cel mai mare eveniment de networking din industria turistică-ITB, care se desfăşoară zilele acestea la Berlin.
Lecţia statelor anonime: dacă vrei să apari pe hartă, trebuie să fii dispus să dai bani mulţi pe un stand mic la un târg internaţional de turism.
Lesotho, o ţară din lumea a treia, a cheltuit peste 2.7 milioane de euro pentru a veni la Târgul Internaţional de Turism de la Berlin. O cifră impresionantă pentru un stat african obscur, cu cea mai mică speranţă de viaţă din lume, şi în care jumătate din locuitori trăiesc cu puţin peste 1 dolar pe zi. Lesoto este reprezentat timid, printr-un stand modest şi de dimensiuni reduse, la ITB-ul din acest an. Oficialul statului african spune pentru MONEY.ro că cei aproape 3 milioane de euro cheltuiţi ca să vină la evenimentul de la Berlin au sens şi că deplasarea la târg îşi merită banii. Pentru că pentru o ţară ca Lesotho, eficacitatea ITB-ului se măsoară în scoaterea statului din anonimat turistic, creşterea vizibilităţii sale între cei care contează din industrie, şi recunoaşterea lui de către playerii mari pe harta Africii ca destinaţie de vacanţă. Greu de crezut, însă.
Swaziland, o altă ţară africană săracă, a investit aproximativ 25.000 de euro pentru a apărea pe harta Târgului Internaţional de Turism de la Berlin, a spus pentru MONEY.ro oficialul biroului de turism de aici. Swaziland a venit la eveniment din aceleaşi motive ca şi Lesotho-creşterea vizibilităţii ca destinaţie turistică, însă cu semnficativ mai puţini bani. Însă, spre deosebire de Lesotho, Swaziland marşează pe contactul nemijlocit cu agenţiile de turism de pe pieţele pe care vrea să le acroşeze. Un exemplu relevant în acest sens-piaţa britanică-noul focus al Swaziland-ului.
“Nu am cheltuit mult pe stand, în jur de 7.500 de euro, trebuie doar să fim aici, să ştie lumea că existăm. Dar e mult mai important să ne vindem destinaţia direct prin agenţiile din ţările în care vedem o miză, precum Marea Britanie, pentru că e mai ieftin aşa (n.red. decât să participăm la un eveniment internaţional de netwoking, precum ITB)”, a spus oficialul din Swaziland.
Angola, Botswana, Namibia, Zambia şi Zimbabwe se vând într-un brand comun la ITB. Brandul celor 5 se numeşte Kaza şi intrarea lui în lumea bună, la Târgul Internaţional de Turism de la Berlin, a costat între 16.000 de euro şi 17.000 de euro. Este mai profitabil şi mai eficient aşa, spune pentru MONEY.ro coordonatorul biroului de presă al Kaza. Logica participării la eveniment a celor 5 state reunite sub un singur brand turistic vizează lansarea oficială a platformei online kazapark.com, între cei mai mari playeri din industrie.
Lecţia statelor care ştim că sunt pe hartă: dacă greii te cunosc şi eşti sărac, nu e profitabil să vii la târguri internaţionale de profil! Vezi ce alternative propun
Zambia a investit aproximativ 10.000 de euro în participarea la Târgul Internaţional de Turism de la Berlin din acest an, a spus pentru MONEY.ro oficialul biroului de turism de aici. Pentru Zambia investiţia într-un eveniment ca ITB nu e profitabilă. Pentru că prin structura şi anvergura târgului, este un eveniment generalist, şi nu nişat. Or Zambia, ca şi Mozambique ştie că banii în turism vin din abordări ultra-nişate, care merg la ţintă, fără riscuri inutile.
“Nu e profitabil în termeni de investiţie să vii aici (n.red. la ITB), dar dacă nu eşti aici se vor întreba unde eşti. Pentru că toţi jucătorii care contează sunt aici”, a declarat pentru MONEY.ro oficialul Zambiei prezent la eveniment.
Ce poate face o ţară care nu are bani sau nu îşi permite să investească 10.000 de euro ca să apară la ITB? Oficialul Zambiei spune că o soluţie ar fi să te întâlneşti cu agenţiile de turism cu o săptămână înainte de a se da startul evenimentului de la Berlin, şi să stabileşti atunci contacte cu aceştia, “pe viu”. De ce cu o săptămână înainte? Ca să fii cu un pas înaintea competitorilor tăi, care, cel mai probabil, vor participa la Târg. Cu alte cuvinte, să ai timp să recuperezi ecartul inevitabil dintre capitalul tău de contacte din industrie şi capitalul relaţional câştigat de ceilalţi jucători pe parcursul evenimentului.
Mozambic, una dintre cele mai sărace ţări din Africa de Sud, a cheltuit între 10.000 de euro şi 15.000 de euro pentru a participa la ediţia din 2011 a ITB, au declarat pentru MONEY.ro reprezentanţii biroului de turism de aici. Pentru Mozambic participarea la Târgul de Turism de la Berlin nu a vizat targetarea pieţei germane, tour operatori sau turişti, ci, în primul rând, creşterea vizibilităţii ţării şi recunoaşterea ei ca destinaţie turistică “eligibilă”pentu piaţa europeană. Mozambicul şi-a schimbat strategia de marketing în 2011, se vinde ca destinaţie turistică exclusiv segmentului de clienţi “siguri”, cu care nu poate da greş. Mai precis, se concentrează pe segmentul de conaţionali cu vârste cuprinse între 40 şi 65 de ani.
Republica Capului Verde a investit în participarea la cel mai mare târg de turism din lume 30.000 de euro, au spus pentru MONEY.ro oficialii biroului de turism de aici. În aceşti bani intră deplasarea oficialilor la Berlin, standul ţării, materialele de promovare, şi toate celelalte cheltuieli pe care le implică participarea la astfel de eveniment. Pieţele pe care mizează Cabo Verde prin participarea la ITB sunt cea germană, în principal, urmată de cea portugheză, italiană şi franceză.
Kenya: noi ştim că e pe hartă, industria turistică se mai gândeşte dacă o “primeşte” sau nu
Nu e suficient să ai vizibilitate ca destinaţie turistică. Din când în când trebuie să mai demonstrezi (încă o dată) industriei de profil acest lucru. Este cazul Kenyei. Deşi nu suferă de anonimat, dar e totuşi o ţară săracă, Kenya se luptă în continuare să îşi cultive contacte printre greii din industria turistică. Motiv pentru care a venit la ITB.
Kenya a investit aproximativ 3 milioane de euro în participarea la ITB-ul din acest an, a spus pentru MONEY.ro reprezentantul biroului de presă de aici. El a adăugat că pentru o ţară ca şi Kenya e mai avantajos să participi la târg, dacă vii doar ca să “spargi gheaţa cu playerii mari din industrie”. Pentru că aici îi cunoşti pe toţi jucătorii într-un singur loc, “pe banii lor”, mai profitabil decât să te întâlneşti cu fiecare separat pe teritoriul lui. Altfel spus, pentru o ţară care participă la un eveniment internaţional de networking în turism pentru a-şi creşte portofoliul de contacte profitabile, e mai ieftin să vină la târg, decât să se întâlnească direct, nemijlocit cu fiecare jucător pe care îl vrea prin apropiere.
Kenya se vinde în acest an la ITB europenilor cu bani, prin oferte turistice care combină plaja cu safari, deci turismul de leisure cu cel de aventură. Kenya nu mai vrea să se vândă prin pachete turistice care marşează exclusiv pe safari, pentru că nu mai vin bani din această zonă. Prin urmare, schimbarea strategiei de marketing a Kenyei se concretizează în targetarea clienţilor bogaţi din Europa care vor o vacanţă “doi în unu-safari plus plajă”, explică oficialul Kenyei.
Cel mai mare târg internaţional de turism se desfăşoară la Berlin în intervalul 9-13 martie.
ROMANTISM
Mic îndreptar de feţe îngheţate,
adus lapon în framul meu cel mic,
dam limfelor de peste miazănoapte,
ca să-nfrunzească după cel triptic.
Şi-adulmecând cerneala cam mulatră,
că-n îndreptar se glazura un tort,
perfecţiunea lor demult uitată
vindea batiste după câte-un mort.
Topit atunci pe jumătate plastic
după o stea ce-mi stăpânea natura,
cu muşeţel şi tei supraelastic,
beam luna plină până-mi umplu gura.
LACRIMI CITADINE
Lacrimi citadine cad pe înserate
Pe pianul suplu al străzii pavate,
Vieţile chiar prinse-s în vârtej
Se saltă pe vârfuri strigând din gâtlej,
Fetele se vaită că băieţi-s brute
Iar ei fac ochiade celor mai urâte.
Aburi de clavire poartă rochii negre
Şi se pun sub streşini afişe celebre,
Ţopăind culoarea după cum le vine,
Vrând să schimbe lumea în duel cu tine.
sâmbătă, martie 12, 2011
JOE BIDEN: TRANSNISTRIA TREBUIE SA FIE PARTE A REPUBLICII MOLDOVA
Transnistria trebuie sa fie parte a Republicii Moldova si a comunitatii europene, a declarat, vineri, intr-un discurs sustinut la Chisinau, in fata a zeci de mii de persoane, vicepresedintele american Joe Biden, primul oficial american de rang inalt care face o vizita in aceasta tara, transmite NewsIn.
“Voi spune clar: Guvernul dvs. are multe de facut. Numai reforma politica si in domeniul justitiei vor asigura succesul. Despre conflictul transnistrean pot sa va spun ca Transnistria trebuie sa fie parte a Republicii Moldova si a comunitatii europene”, a declarat vicepresedintele american Joe Biden, intr-un discurs tinut in Scuarul Teatrului National de Opera si Balet din Chisinau.
Aflat in vizita la Chisinau, oficialul american a facut referire la conflictul transnistrean si in declaratia de presa sustinuta dupa intrevederea cu premierul Vlad Filat. Biden si-a exprimat speranta ca in curand conflictul transnistrean va fi solutionat si a mentionat ca tara a fost divizata prea mult timp. “SUA pledeaza pentru solutionarea conflictului transnistrean cu o singura conditie: pastrarea suveranitatii si integritatii Republicii Moldova”, a afirmat vicepresedintele Joe Biden.
Oficialul a adaugat ca subiectul a fost discutat si la Moscova si mentionat ca Statele Unite vor face tot posibilul pentru rezolvarea conflictului in formatul 5+2. “SUA vor susține și eforturile in rezolvarea conflictului transnistrean. Am abordat acest subiect cand am fost in Rusia. SUA susțin integritatea teritoriala a R. Moldova. Transnistria este parte a R. Moldova”, a spus vicepresedintele american Joe Biden.
Declaratiile vicepresedintelui SUA privind conflictul transnistrean intervin in conditiile in care conflictul transnistrean a devenit o prioritate pe agenda comunitatii internationale. In iunie anul trecut, cancelarul german Angela Merkel l-a surprins pe presedintele rus Dmitri Medvedev cu o propunere neobisnuita – daca Rusia este interesata in cooperarea cu Europa, in special pe probleme de securitate, ar trebui sa ajute la rezolvarea conflictului din Transnistria.
Propunerea lui Merkel este ca Rusia, impreuna cu Ucraina, R.Moldova, Tiraspol, OSCE, Uniunea Europeana si Statele Unite sa relanseze negocierile in formatul 5 + 2. La summitul OSCE de la Astana, care a avut loc la inceputul lunii decembrie, in ciuda asteptarilor, rezultatele au fost dezamagitoare in ceea ce priveste conflictul transnistrean.
La randul sau, UE a chemat in repetate randuri partile sa reia reuniunile oficiale in format 5+2.
Formatul 5+2 presupune participarea la negocieri a celor doua parti aflate in conflict, Chisinaul si Tiraspolul, trei mediatori – Rusia, Ucraina si OSCE, precum si a celor doi observatori – SUA si UE. Anul trecut au aparut discutii privind schimbarea schimbarea rolului UE si SUA din observatori in mediatori in procesul de negocieri vizand solutionarea conflictului transnistrean, insa perspectiva nu s-a materializat, iar Tiraspolul si-a exprimat vehement opozitia fata de aceasta posibilitate.
Vicepresedintele Joe Biden se afla vineri Chisinau in prima vizita a unui oficial american de rang inalt in Republica Moldova de la proclamarea independentei, care confirma sustinerea SUA pentru reformele democratice si parcursul european al tarii.
Vizita lui Joe Biden la Chisinau este considerata drept una istorica si un semnal al sprijinului acordat de SUA pentru solutionarea conflictului transnistrean. Autoritatile de la Chisinau au luat masuri sporite de securitate, aproximativ 3.000 de politisti si 100 de agenti americani urmand sa asigure paza delegatiei de la Washington.
Vizita intervine in contextul in care Moldova celebreaza anul acesta 20 de ani de independenta si al eforturilor care se fac pentru consolidarea democratiei si economiei de piata.
Joe Biden este primul vicepresedinte american care viziteaza R. Moldova si personalitatea de la Washington cu rangul cel mai inalt care vine la Chisinau. Vizita are loc la invitatia premierului Vlad Filat, care a fost primit de Joe Biden la Casa Alba in ianuarie 2010.
“Voi spune clar: Guvernul dvs. are multe de facut. Numai reforma politica si in domeniul justitiei vor asigura succesul. Despre conflictul transnistrean pot sa va spun ca Transnistria trebuie sa fie parte a Republicii Moldova si a comunitatii europene”, a declarat vicepresedintele american Joe Biden, intr-un discurs tinut in Scuarul Teatrului National de Opera si Balet din Chisinau.
Aflat in vizita la Chisinau, oficialul american a facut referire la conflictul transnistrean si in declaratia de presa sustinuta dupa intrevederea cu premierul Vlad Filat. Biden si-a exprimat speranta ca in curand conflictul transnistrean va fi solutionat si a mentionat ca tara a fost divizata prea mult timp. “SUA pledeaza pentru solutionarea conflictului transnistrean cu o singura conditie: pastrarea suveranitatii si integritatii Republicii Moldova”, a afirmat vicepresedintele Joe Biden.
Oficialul a adaugat ca subiectul a fost discutat si la Moscova si mentionat ca Statele Unite vor face tot posibilul pentru rezolvarea conflictului in formatul 5+2. “SUA vor susține și eforturile in rezolvarea conflictului transnistrean. Am abordat acest subiect cand am fost in Rusia. SUA susțin integritatea teritoriala a R. Moldova. Transnistria este parte a R. Moldova”, a spus vicepresedintele american Joe Biden.
Declaratiile vicepresedintelui SUA privind conflictul transnistrean intervin in conditiile in care conflictul transnistrean a devenit o prioritate pe agenda comunitatii internationale. In iunie anul trecut, cancelarul german Angela Merkel l-a surprins pe presedintele rus Dmitri Medvedev cu o propunere neobisnuita – daca Rusia este interesata in cooperarea cu Europa, in special pe probleme de securitate, ar trebui sa ajute la rezolvarea conflictului din Transnistria.
Propunerea lui Merkel este ca Rusia, impreuna cu Ucraina, R.Moldova, Tiraspol, OSCE, Uniunea Europeana si Statele Unite sa relanseze negocierile in formatul 5 + 2. La summitul OSCE de la Astana, care a avut loc la inceputul lunii decembrie, in ciuda asteptarilor, rezultatele au fost dezamagitoare in ceea ce priveste conflictul transnistrean.
La randul sau, UE a chemat in repetate randuri partile sa reia reuniunile oficiale in format 5+2.
Formatul 5+2 presupune participarea la negocieri a celor doua parti aflate in conflict, Chisinaul si Tiraspolul, trei mediatori – Rusia, Ucraina si OSCE, precum si a celor doi observatori – SUA si UE. Anul trecut au aparut discutii privind schimbarea schimbarea rolului UE si SUA din observatori in mediatori in procesul de negocieri vizand solutionarea conflictului transnistrean, insa perspectiva nu s-a materializat, iar Tiraspolul si-a exprimat vehement opozitia fata de aceasta posibilitate.
Vicepresedintele Joe Biden se afla vineri Chisinau in prima vizita a unui oficial american de rang inalt in Republica Moldova de la proclamarea independentei, care confirma sustinerea SUA pentru reformele democratice si parcursul european al tarii.
Vizita lui Joe Biden la Chisinau este considerata drept una istorica si un semnal al sprijinului acordat de SUA pentru solutionarea conflictului transnistrean. Autoritatile de la Chisinau au luat masuri sporite de securitate, aproximativ 3.000 de politisti si 100 de agenti americani urmand sa asigure paza delegatiei de la Washington.
Vizita intervine in contextul in care Moldova celebreaza anul acesta 20 de ani de independenta si al eforturilor care se fac pentru consolidarea democratiei si economiei de piata.
Joe Biden este primul vicepresedinte american care viziteaza R. Moldova si personalitatea de la Washington cu rangul cel mai inalt care vine la Chisinau. Vizita are loc la invitatia premierului Vlad Filat, care a fost primit de Joe Biden la Casa Alba in ianuarie 2010.
ziuaonline.ro
vineri, martie 11, 2011
Eden tăcut
Iubirea noastră adâncă este şi o rană,
Pe care piatra asta n-o poate astupa,
Pământul în rotire iubirea nu ne cearnă,
Făptura noastră,duală, îi poate rezista.
Iubirea noastră-i apă, când se transformă-n aer,
Trădările curente prin vămi cu gene verzi
Ne vindecă tristeţea de-al lenei urât caer,
Curgând cu sentimente pe care nu le crezi.
Iubirea noastră e lapte de pasăre sătulă
De-atâta zbor prin vise, libere ca şi ea,
Curând va hrăni vultur din palida-i rotulă,
Ca să ne înălţăm mai sus de steaua sa.
Iubirea noastră-i clipă de umbră către vară,
Cu prelungiri de spaime atunci către amiaz,
Când încinsă de soare se aşează să doarmă,
Ca să ne cotropească în crezul ei viteaz.
Iubirea noastră e asemeni spinării unei stele,
Prealogodită cu luminile fiinţelor de sus,
Când vine întunecarea pe vinele din schele,
Ea naşte catedrale cu clopotu'n apus.
Iubirea noastră-i astăzi un blond copil, o zare,
O vreme trăindă zbuciumat ca vremurile chiar,
Pe care în subsuoară am navigat o mare,
Din sânul de alabastru făcând uşor un far.
Iubirea noastră e zbor deasupra piramidei,
Urlându-şi întristarea peste deşertul gol,
Ca tot nisipul fin din inima clepsidrei,
Să se răstoarne în mare, ca marele adevăr.
Iubirea noastră arde la fumul de orizonturi,
Sclipind haotic paseri din cele frumuseţi,
Ce înverzesc oţeluri în ale noastre mituri,
Definitiv prin oase cu sânge de poeţi.
Pe care piatra asta n-o poate astupa,
Pământul în rotire iubirea nu ne cearnă,
Făptura noastră,duală, îi poate rezista.
Iubirea noastră-i apă, când se transformă-n aer,
Trădările curente prin vămi cu gene verzi
Ne vindecă tristeţea de-al lenei urât caer,
Curgând cu sentimente pe care nu le crezi.
Iubirea noastră e lapte de pasăre sătulă
De-atâta zbor prin vise, libere ca şi ea,
Curând va hrăni vultur din palida-i rotulă,
Ca să ne înălţăm mai sus de steaua sa.
Iubirea noastră-i clipă de umbră către vară,
Cu prelungiri de spaime atunci către amiaz,
Când încinsă de soare se aşează să doarmă,
Ca să ne cotropească în crezul ei viteaz.
Iubirea noastră e asemeni spinării unei stele,
Prealogodită cu luminile fiinţelor de sus,
Când vine întunecarea pe vinele din schele,
Ea naşte catedrale cu clopotu'n apus.
Iubirea noastră-i astăzi un blond copil, o zare,
O vreme trăindă zbuciumat ca vremurile chiar,
Pe care în subsuoară am navigat o mare,
Din sânul de alabastru făcând uşor un far.
Iubirea noastră e zbor deasupra piramidei,
Urlându-şi întristarea peste deşertul gol,
Ca tot nisipul fin din inima clepsidrei,
Să se răstoarne în mare, ca marele adevăr.
Iubirea noastră arde la fumul de orizonturi,
Sclipind haotic paseri din cele frumuseţi,
Ce înverzesc oţeluri în ale noastre mituri,
Definitiv prin oase cu sânge de poeţi.
Giurgiu este oras oficial Earth Hour
Vine Ora Pamantului, o campanie unica in istorie, menita sa atraga atentia asupra incalzirii globale! “In acest an, pe 26 martie, intre orele 20.30-21.30, odata cu stingerea pentru o ora a luminilor exterioare sau interioare care nu sunt esentiale functionarii si deconectarea echipamentelor electronice aflate in stand-by este momentul sa trecem la o schimbare pozitiva si profunda a modului nostru de a relationa cu mediul”, anunta organizatorii. Earth Hour 2011 va fi marcata in numeroase orase din Romania!
“La nivel mondial, in tabloul actiunilor de constientizare a problemelor mediului inconjurator generate de activitatea umana, se remarca o campanie unica in istorie, care in 2010 a reusit sa atinga cca 1,3 miliarde de oameni din 128 de tari – Earth Hour“, spun organizatorii. “Anul 2011 ne aduce in etapa unei schimbari intr-un sens profund. Este momentul intelegerii ca schimbarea reala sta in puterea fiecaruia mai mult decat a trage un semnal de alarma”, se arata pe site-ul din Romania al manifestarii, orapamantului.ro.
Cum a inceput? In 31 martie 2007, la ora 20.00, institutiile si locuitorii din Sydney au stins luminile pentru a atrage atentia asupra incalzirii globale:“Evenimentul s-a numit Earth Hour si a constituit un mesaj puternic privind nevoia de actiune conjugata a oamenilor in ceea ce priveste reducerea consumului de energie, avandu-se in vedere ca 35% din energia electrica este produsa de termocentrale – unii dintre cei mai mari poluatori.”
Orasele oficiale Earth Hour in 2011 sunt, conform green-report.ro: Adjud, Aiud, Alba Iulia, Alexandria, Arad, Avrig, Bacau, Baia Mare, Baile Tusnad, Bistrita, Botosani, Braila, Brasov, Buftea, Calafat, Calarasi, Cluj-Napoca, Constanta, Craiova, Deva, Focsani, Galati, Giurgiu, Horezu, Iasi, Miercurea Ciuc, Mizil, Panciu, Piatra Neamt, Pitesti, Ploiesti, Ramnicu Valcea, Resita, Roman, Rosiorii de Vede, Satu Mare, Sfantu Gheorghe, Slobozia, Suceava, Targoviste, Targu Jiu, Targu Mures, Timisoara, Tulcea, Turda, Vaslui, Vatra Dornei, Zalau.
Ce poti face? “Ia-ti angajamentul ca pe 26.03.2011 sa stingi luminile pentru o ora in intervalul 20.30-21.30! Daca nu poti renunta complet, opreste macar luminile care nu-ti afecteaza activitatea! Nu uita ca astfel te alaturi locuitorilor din sute de orase mari ale planetei! Scoate din priza toate echipamentele electronice pe care nu le folosesti si care se afla in stand-by! Echipamentele aflate in stand-by consuma cel putin 10% din energie/locuinta”.
“La nivel mondial, in tabloul actiunilor de constientizare a problemelor mediului inconjurator generate de activitatea umana, se remarca o campanie unica in istorie, care in 2010 a reusit sa atinga cca 1,3 miliarde de oameni din 128 de tari – Earth Hour“, spun organizatorii. “Anul 2011 ne aduce in etapa unei schimbari intr-un sens profund. Este momentul intelegerii ca schimbarea reala sta in puterea fiecaruia mai mult decat a trage un semnal de alarma”, se arata pe site-ul din Romania al manifestarii, orapamantului.ro.
Cum a inceput? In 31 martie 2007, la ora 20.00, institutiile si locuitorii din Sydney au stins luminile pentru a atrage atentia asupra incalzirii globale:“Evenimentul s-a numit Earth Hour si a constituit un mesaj puternic privind nevoia de actiune conjugata a oamenilor in ceea ce priveste reducerea consumului de energie, avandu-se in vedere ca 35% din energia electrica este produsa de termocentrale – unii dintre cei mai mari poluatori.”
Orasele oficiale Earth Hour in 2011 sunt, conform green-report.ro: Adjud, Aiud, Alba Iulia, Alexandria, Arad, Avrig, Bacau, Baia Mare, Baile Tusnad, Bistrita, Botosani, Braila, Brasov, Buftea, Calafat, Calarasi, Cluj-Napoca, Constanta, Craiova, Deva, Focsani, Galati, Giurgiu, Horezu, Iasi, Miercurea Ciuc, Mizil, Panciu, Piatra Neamt, Pitesti, Ploiesti, Ramnicu Valcea, Resita, Roman, Rosiorii de Vede, Satu Mare, Sfantu Gheorghe, Slobozia, Suceava, Targoviste, Targu Jiu, Targu Mures, Timisoara, Tulcea, Turda, Vaslui, Vatra Dornei, Zalau.
Ce poti face? “Ia-ti angajamentul ca pe 26.03.2011 sa stingi luminile pentru o ora in intervalul 20.30-21.30! Daca nu poti renunta complet, opreste macar luminile care nu-ti afecteaza activitatea! Nu uita ca astfel te alaturi locuitorilor din sute de orase mari ale planetei! Scoate din priza toate echipamentele electronice pe care nu le folosesti si care se afla in stand-by! Echipamentele aflate in stand-by consuma cel putin 10% din energie/locuinta”.
joi, martie 10, 2011
Muguri calzi de tămâioară
Acest colind, care ar fi mers de Crăciun,
mi-a fost transmis de un prieten acum.
Versurile Ionel Muscalu,
Muzica şi interpretarea Costel Chiosea.
Dacă mai aveţi chef de colindat
când vine primăvara, daţi un ochi şi o ureche pe aici!
Iata ce spun cei care l-au ascultat:
- wind spunea...
- Foarte frumos... Multumesc mult!
ionelmuscalu spunea...- Mulțumesc eu și dumneavoastră și lui Costel, care iată ce surprize de martie poate sa ofere, încălzind mai ceva decât soarele de afară ziua aceasta...
Aris spunea...- Minunat! In asteptarea Pastelui, cu martisoare pe suflet si colinde in gand. Martisor cu versuri de colind...
Erys spunea...- zapada nu s-a risipit inca in flori, asa ca acest dar e chiar placut!...
- angi spunea...
- Versuri,voce,melodie ce te fac sa tot asculti acest colind. Vezi ce lucruri frumoase se intampla daca ai prieteni!
lidia-la escriba spunea...- Dragul meu prieten, mulţumesc pentru astfel de cuvinte frumoase! vă mulţumesc foarte mult! luptă cu tauri
Macarena - Chic et Posh spunea...- This one was nice! :) Xo
Irina spunea...- Excelenta realizare, felicitari si dumneavoastra si Dlui Chiosea! Mi-a placut si cred ca daca il difuzati se va bucura de succes.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
