duminică, martie 06, 2011

PE LÂNGĂ OBOR

În semn de pocăinţă

Îmi las obolul,

În vileag dau întreaga-mi fiinţă,

De unde-ncepe azi Oborul

Şi până-n deal, la Grădiniţă.

Cu ţigănie şi bluze-nflorate

Cu muzici tari, căruţe, Mercedesuri,

Chivuţe dând dovezi de bunătate

Şi suflete retrase în eresuri.

Cu hotărâre trec calea ferată

Pe Mărăşeşti, în ceată revărsat,

Colindă a copilăriei, preferată,

Când ne-ndopam cu fructe de furat.

Abandonata lume-a fanteziei

Răsună-n minte ca o izbăvire,

Crescui de pe Şelarii ospeţiei

Spre Bucureşti adăugându-mi fire.

Un obicei ce presupune vinul,

Ulcele noi, un monolog şi nume,

Îl ţin şi azi ai mei în scrinul

Purtat prin viaţă-poză din albume.

Şi îndrăznesc să-mi amintesc de bine

Copilăria şotiilor fine!

Era o moară, ce mai este încă,

Erau ţărani şi bâlciuri câteodată,

De mici şi-ngrămădeală totodată.

Eu ard mocnit în zaţul amintirii,

Când molcom întâlneşte soarta dorul.

Vinul, ţiganii cu „spoie tingirii”

S-au dus, pe unde-ncepe azi Oborul.

2 comentarii:

Jani spunea...

I like your blog:)Here is very good country.My change my this blog address and name.You can go this add:

http://blue-finland.blogspot.com/

Welcome and thanks for your visit!Greetings Jani from Finland

Karla spunea...

Inca un poem viu, care evoca timpul copilariei... am mai citit unul recent, la fel de tonic, la fel de vivant...

EDRAH_Giurgiu PHASE I