M-a întrebat vânzătoarea de timp ce cred
Despre ultimele ei clipe necesar rotunde,
I-am răspuns că nu am bacşiş de forme fecunde,
Pentru a mă vinde lui nici pic sau niciunde,
Investitor în timpul altora îndeajuns,
Fie ei împodobiţi sau secret puşi pe fapte,
Că stilul meu este uşor predispus
Să dea un salariu pe-un strâns din pleoape,
Fiindcă secundele ultime se simt cu seva
Mai bine pe lângă întuneric, mai aproape,
Pieziş aşezate de asemuirea cu ceva,
Zâmbetul ei semăna cu dispersia, permanent
Ca un zbor de pasăre deasupra Pindului,
Ceahlăului, Olimpului, Omului,
Aproape mereu mitic, niciodată prezent,
De parcă ar fi escaladat absolutul,
Descumpănit de imprevizibilul situaţiei.
Apoi, înduplecată de primăvară
S-a aplecat peste borcanul cu clipe
Şi mi-a prins două de elitre,
Dându-mi-le cu o faţă de om
Care a alergat la Marathon:
-Iată două baloane de săpun colorate,
E treaba ta dacă le pui pe spate,
Fiindcă ele există sau nu,
După cât de viu eşti tu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu