joi, martie 03, 2011

Licuricii

















Străluce licuriciul tot privind la lună,
Cu ura din poveste că i s-a luat nevasta,
Ce a făcut-o calea o stea spre semilună,
Adăugând la plânsu-i din nopţi acum năpasta.

El şi-a pierdut soţia plecată înspre lună,
Ducându-se spre astrul ce-n ceruri strălucea,
Cu gândul la copilu-i şi la o viaţă bună,
Lăsând în urmă totul şi-un sfert din viaţa sa.

Plânge toată ziua, dar noaptea străluceşte,
Mai respirând odată un veac de aer dus,
Spre limita răbdării, acum cerul  priveşte,
Ca să regăsească o cale pentru ajuns.

Domnul Lună ţine în palatul lui de jad,
Harem întreg şi tandru din stelele mai mici,
Iar când în nopţi de patimi pe pământ mai cad,
Cohorte întregi aleargă. Sunt mii de licurici.

Acum, deodată, timpul îndeplineşte vise,
Dar licuricii nu-s pe aproape, undeva,
Ca să îşi recupereze din lumile interzise
Soţiile furate demult de Luna Sa.

8 comentarii:

Karla spunea...

Un poem-basm care-mi aminteste povestea aceea chinezeasca din vremea dinastiei Tang: zeita care a zburat spre luna, unde si-a gasit nemurirea...

ionelmuscalu spunea...

Este de fapt un basm pentru Andrei, dar preluat după Mario Vargas Llosa, din Povestaşul, unde există o astfel de legendă a licuricilor în tribul machiguengas.

ionelmuscalu spunea...

Mie mi s-a părut extraordinar faptul că Luna nu este la feminin , ci la masculin- Domnul Luna şi haremul lui de stele!

angi spunea...

O poveste frumoasa spusa in versuri cu multe lumini si Domnul Luna.

Luisa spunea...

Sa-i multumesc lui Andrei, sau tie?:)
Frumoasa povestioara in versuri, si observ ce bine ii sade poeziei tale cand o imbraci cu "haine" clasice!
Pentru mine, versul clasic are o candoare si o curgere lina, frumoasa, curata...
Multumesc pentru seara de lectura care m-a facut sa-mi aduc aminte de copilarie, cand de abia asteptam sa ascult "Noapte buna, copii". :))

ionelmuscalu spunea...

@ Angi: "Poveștile" pe care le prezinți tu publicului vostru și noua sunt muuult mai frumoase.

ionelmuscalu spunea...

@ Luisa: Lui Andrei desigur,deoarece eu am scris in joaca o poveste pentru Andrei, iar el m-a pus sa i-o explic de multe ori, mai ales partea cu stelele, fiindcă el o tine pe a lui ca ori sunt pietre ori sunt gauri în cer prin care vedem pe Dumnezeu, asa ca trebuie sa limitez simbolistica.

Adela-Ersilia spunea...

cucerita de lumea povestilor
foarte frumos!

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...