marți, martie 15, 2011

Un copil a avut marele curaj să scrie poezie. Ba, mai mult, mi-a trimis-o mie, ca voi să-i spuneţi dacă are talent sau nu. Aşa că, după o discuţie cu părinţii copilului de clasa a V-a, vă propun spre lectură una dintre poeziile trimise. Cam triste pentru o asemenea vârstă, dar şi eu am scris prima dată tot despre moarte, fiindcă iubeam viaţa. Apoi, vom mai bloga!

, Diana Rebeca




Nemurirea nu există...





Aud muzica-n surdină,
Aud paşii trecător,
Aud cântecul de leagăn ,
Ce odată mi-l şopteai.
Aud iar cugetul morţii,
Ce odată ţi-l doreai.



Şi văd zarva mare-n curte,
Oameni fug încoa şi-n-colo.
Văd pe toată lumea tristă
Care plânge dorul rouă.
Jalea creşte peste tot...
Nu mai pot, nu mai suport
Fericirea ca s-o port !


Şi tristeţea mă îmbracă ,
Nerăbdarea mă atacă .
Şi din rău în şi mai rău,
Văd din nou, drag, chipul tau.
Erai tristă. Asta simt.
Cu tristeţea nu m-alint,
Vraja morţii nu o s-o mint.



Veşnicia te îmbată
Şi surâsul nu ti-l iartă,
Nici de plâns nu izbutesc,
Rămân gol, încremenesc.
Amintirea umbrei tale ,
Este-acum doar dor şi jale.
Ca şi tine vreau să mor!



Amintirea vieţii tale
Este-acum o pomenire,
Este ca într-o poveste,
Atârnăm de-un fir subţire,
În care zâna nu mai este,
Fiindcă nu dădeai de veste
Faptele tale măreţe .


Nu mai pot să simt căldura
Siluetei tale mândre,
Nu mai pot vedea iubirea
Ce-acum faţa nu ţi-o umple,
Nu-ţi pot auzi surâsul,
Acum văd doar, numai umbre.
Nu-ţi văd privirile scumpe.



Eu te strig – tu nu răspunzi,
Eu te strig - „Oare m-auzi?”
Moartea te-a răpit hoţeşte,
Ţi-a smuls viaţa mişeleşte,
Chiar de te-am iubit orbeşte,
Dor de rai mă pridideşte!



26 februarie 2011



5 comentarii:

Once-upon-a-time spunea...

:( va admir pt ca ati citit poezia copilului. cand eram in clasa a V a si tatal meu a mers la un poet din orasel sa-i dea cateva poezii ale mele. raspunsul sau a fost:BAI, LA 14 ANI NICI EMINESCU NU SCRIS POEZII, si scrie fi-ta?
:)
trist, dar adevarat. frumos scris de acest copil, nu-i spulberati speranta! eu nici acum n-am avut sansa sa public ce scriu, si de fiecare data cand ma gandesc sa fac asta imi amintesc acele vorbe. talentata sau nu, atunci am gaindit asa: MACAR SA MI LE FI CITIT!:)
DVS ati facut-o!
respect!

Karla spunea...

Cu siguranta, un copil sensibil si extrem de talentat, cel putin dupa calitatea rimei si a ritmului poeziei. Remarci inocenta copilareasca chiar si in viziunea asupra mortii: un soi de kidnapping care te priveaza de o faptura draga...

angi spunea...

Ar trebui incurajati asfel de copii.Cu cat au mai multe de spus cu atat mai bine.

Chiru Alex. spunea...

Foarte bine ca ati publicat aceasta poezie. Este o sansa pentru acest copil !

Unknown spunea...

Multumesc tuturor acelora care in zilele acestea au trecut pe aici si care au lasat si un semn al trecerii prin comentarii. Ma bucura faptul ca ati gasit gestul bine intentionat si ca, alaturi de mine ati transmis incurajari unui copil sa continue ceea ce i se pare ca este posibilitatea sa de exprimare publica. O zi buna!

EDRAH_Giurgiu PHASE I