marți, martie 01, 2011

Martisorul - origine si semnificatie



In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.

Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: " scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca."

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.
Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul "Cu bastonul prin Bucuresti": "...La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand "farmece" si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.
...Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi."
Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma "Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat."




Hai coşar, coşar

Prin oraş hoinar, hoinar

L-a văzut un om într-un car

Şi s-a luminat



Hai coşar, coşar

Prin oraş hoinar, hoinar

El dă omului vise noi

Oricând şi oricui



Ţi-a ieşit coşaru-n drum

Şi-ţi închipui că de acum

Griji, nevoi, necaz, durere

Se vor duce ca un fum.



Când pe stradă-l întâlneşti

Mulţumit ai să zâmbeşti

Fiindcă omului îi place

Ca să creadă în poveşti



Când la uşă-ţi bate: cioc, cioc, cioc

Poţi să-i spui că ţi-a adus noroc



Ţi-a ieşit coşaru-n drum

Şi-ţi închipui că de acum

Griji, nevoi, necaz, durere

Se vor duce ca un fum



Nu te întrista

Că te minte dragostea

Şi că-n orice loc n-ai noroc

Nu te întrista



Uite pe trotuar

Uite trece un coşar

Doar de l-ai privit

Poţi să spui că eşti fericit



Ţi-a ieşit coşaru-n drum

Şi-ţi închipui că de acum

Griji, nevoi, necaz, durere

Se vor duce ca un fum.



Când pe stradă-l întâlneşti

Mulţumit ai să zâmbeşti

Fiindcă omului îi place

Ca să creadă în poveşti



Când la uşă-ţi bate: cioc, cioc, cioc

Poţi să spui că ţi-a adus noroc.



Ţi-a ieşit coşaru-n drum

Şi-ţi închipui că de acum

Griji, nevoi, necaz, durere

Se vor duce ca un fum



Hai coşar, coşar

Hai coşar, coşar

Hai coşar, coşar

Hai coşar, coşar

Hai coşar, coşar

Hai coşar, coşar

Hai coşar, coşar...

8 comentarii:

Karla spunea...

Un obicei care mi-a luminat copilaria:)
Pacat ca se pierde...

Wind spunea...

Eh, cosari mai sunt...dar nu mai sunt sobe...ha ha. Lumea se schimba!
Sa aveti o primavara frumoasa, tu si toti cititorii minunatului tau blog!

Danielle Wolf spunea...

Să aveţi o primăvară blândă şi senină! Frumoase împliniri!

ionelmuscalu spunea...

@ Karla: Sper sa nu se piardă!Astăzi Andrei a venit direct la baie sa se spele de atâta pupat!

ionelmuscalu spunea...

@Wind: Cred ca dacă un cosar îndrăznește sa treacă pe strada, apare sigur în minunatele dumneavoastră fotografii.

ionelmuscalu spunea...

@Danielle Wolf: O primăvară pe măsura talentului sa aveți si dumneavoastră, adică extraordinara!

Sictireli spunea...

Hai cosar, cosar
Scapa-ne de cosmar

ionelmuscalu spunea...

@Sictireli: Ne trebuiau doar oameni ca tine și scăpam de coșmar, dar fiecare este ocupat cu propria-i importanta...

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...