Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2013

Poem de alb

Imagine
Paharul e pe jumătate plin, Iar ziua aceasta-i tot la jumătate, Prin lume cauţi încă al tău destin, Când orizonturi porţi în ochi,  pe pleoape.
Te uiţi  în carte, arde-o dimpreună Cu acel tablou votiv, ce ţi-l doreai, Rescrie cartea şi pictează o lună Autoportretul , fă-l cum meritai!
Prea omnivor sădești perfecțiunea, Paradoxal tot crezi în albul cerb de odaie, În azurul deltei, nuferi cresc doar lunea, Când tu renaști galactic din văpaie.
E simplu să-ţi înșir  banalități, Să sparg paharul, poate să ţi-l beau, Dar respirat în clandestine nopți Atâtea vise împlinite îţi dau.
Îmi amintesc de iarna –n care te nășteai, Era zăpada ca un vis din rai, când tu strigai, Îmbogățind speranța,  că totul poate fi ades iubit, Cu zilnice experiențe azurii, turnai în clipă albul dăltuit.




CLOPOTE

Imagine
Lanţul florilor întrerupte,
Cătuşa ce doare într-un oraş mic,
Oraş cu stejari şi salcâmi
Şi clopote de biserici,
Chipuri de oameni asemeni nouă,
Toţi aşteptând de undeva
Inima care-l toarnă pe Dumnezeu
În forme de lavă,
Serii de câte două erupţii acordate
Pe câte un „te iubesc» zbuciumat.
Cu ochii
La

Luxul lecturii: Mărturisitorul

Imagine
Gândul nerostit al celor mai mulţi poeţi este acela de a ascunde, sub perdeluirea vorbei atent alese, ceea ce vor, de fapt, să spună. Aşa s-au născut metaforele şi parabolele. Instinctual, poetul are ceva din fragilitatea cuvântului cu care lucrează. Rareori el cutează a zice răspicat ceva anume. Forţa lui stă în sugestie, necum în tăria rostirii. Ionel Muscalu procedează altfel. Mărturiseşte, dintr-o suflare, ce are pe suflet. şi are destule. Iubire, înainte de orice. Dar şi amintiri, şi prieteni pe care nu se sfieşte a-i evoca şi a-i numi, întâmplări, experienţe pilduitoare, locuri ce i-au marcat trecerea prin vreme. Mărturisitor fiind, ştie să povestească, ceea ce nu prea este la îndemâna poeţilor cu pretenţii de fantazare rimată şi/sau ritmată. Din acest unghi de vedere, Ionel Muscalu e din familia lui şerban Foarţă şi Emil Brumaru, fără a atinge, încă, virtuozitatea acestora şi nici extravaganţele care fac deliciul scrierilor mentorilor săi, în preajma cărora îşi cantonează poezi…

ACCEPT REGULA

Imagine
Bunicului Ziuatic Ce naiba, nu pot să folosesc strălucirea, Mă caută noaptea cu jocuri de vânzare, Strigând din căruţa alegorică Furnizori pentru clipe de rouă, Lacrimi de obraji roşii ca varza şi sfecla, De ceapă. Ce de legume în cântecul meu! Vitejia prinţului de ceapă, de varză acră, Aceeaşi poveste domestică despre dama cu bame… Găseşti ce nu-ţi doreşti. Unde sunt atât de doriţii îngeri? Bunicul meu, nea Marin, neras şi orb, Îmi aminteşte poveşti despre crimele trecutului, Fără aplomb, cu împăcare, lângă pâinea în ţest, Tăiată cu cuţitul lui des ascuţit. Doamne, dă-mi lumina trestiilor plângătoare! Tu, Doamne al lebedelor şi al păsărilor, Ajută-mă să-mi văd obrazul nepătat de sânge În oglinda mărului vieţii! Pe urmă voi putea să port soarele întâmplare În naşterea hotarului morţii, La o sută douăzeci şi trei de ani, Pe treisprezece aprilie.

COSMOS PE VERTICALĂ

Imagine
Oh, timpul acesta, trecut-petrecut,
Mă împunge cu limba clepsidrei în coloană.
Mă împinge înainte spre ceea ce sunt
Eu pe verticală.
Mă trage de mână, mă împinge râzând,
Lacrima aspră a vieţii fecundă
Şi-mi face şi curte subtila secundă,
Să-mi treacă iar ora trăind-ne-trăind.
Departe de lume, departe de ziuă,
Tramvaiul cu cai ruginește în câmp,
Trecutul a fost demult pus într-o piuă
Şi-l trece pistilu-amintirii nătâng.
Oh, timpul acesta trecut-petrecut,
Răsuflă o viţă ascunsă în mine,
De-aş vrea să se pună clipelor scut
Să sparg rutina.
Nu pot....
Deci, cu bine!

Raţia de părăginire

Imagine
N-am cuvinte de laudă pentru legendă.

Omul a pierit gol şi s-a făcut statuie.

Oricâtă purpură am pune fantasmelor noastre,

Ele se uită în trecut asemeni păsărilor călătoare.

Năclăit de adevăr, prezentul ezită între clisă şi cer,

Supravieţuind doar fracţiuni pentru a deveni evocare,

De aceea distrug sistematic arhivele

Şi-mi majorez rodnic raţia de părăginire lucidă.

Pentru că doresc să zbor dincolo de halucinaţiile

Amintirilor.

Cateva fotografii needitate de la resfintirea Catedralei Adormirea Maicii Domnului, 25 aprilie 2010

Imagine
Cu certitudine presa locala va prezenta evenimentul intreaga saptamana.
Cred ca cele mai importante lucruri, de spus, de la aceasta vizita a Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane la Giurgiu au fost in ordine:
Vizita Patriarhului  Bisericii Ortodoxe Romane la Giurgiu, Preafericitul Daniel fiind pentru prima data in orasul nostru,
Bucuria Episcopului Ambrozie si a clerului ortodox giurgiuvean ca si acest patriarh ii viziteaza acasa la ei,
Prezenta moastelor Sfantului Mare Mucenic si Purtator de Biruinte Gheorghe la catedrala,
resfintirea Catedralei Adormirea Maicii Domnului , aceasta avand acum si Hramul Sfantul Mare Mucenic si Purtator de Biruinte Gheorghe,
"Premierea" domnilor Lucian Iliescu, Dumitru Beianu si Victor Boiangiu cu medalia Sfantul Apostol Andrei,
Bucuria giurgiuvenilor ca au Ziua Orasului Giurgiu, in sine, facuta cu mari eforturi anul acesta si mai ales din sponsorizari!




INTRAREA PE TURNANTA, prefata volumului Baladele orasului meu. Chipuri de prieteni.

Imagine
Părelnica noastră economie de piaţă a întors pe dos mecanismul tradiţional al promovării critice a valorilor în poezia românească. „Cine are bani” 1-a înlocuit pe „cine are talent”. Cine are bani îşi publică volumele n serial, ca pe telenovele, cine are bani îşi închiriază la preţ de second hand un critic ros de molii, dispus sa-şi pună numele la bătaie, cine are bani îşi rezolvă recenzarea operei în publicaţii onorabile, în ale căror redacţii se împleticesc personaje nerăbdătoare să audă pocnetul dopurilor sticlelor de şampanie. Alţii scriu de bine din milă, câţiva din spirit de gaşcă, alţii pentru a administra balcoanele poetesei, destui pentru a-şi asigura convieţuirea cu diverse instituţii culturale în care se face trafic de influenţe, inclusiv politice. Iluştri contrabandişti de poezie şi prea mulţi amatori de indulgenţe i-au convins pe tarabagii că poezia nu are valoare de piaţă, ci doar valoare de întrebuinţare. Atunci, la ce bun încă un volum de poezie? La ce-i trebuie lui Ionel Muscalu? El şti…

Untdelemn de cretă cerată

Imagine
Poetul nu vinde fantasme, nu face decoruri de sticlă,
Îşi strânge în suflet puterea şi norii pe cer îi ridică,
Poetul nu împuşcă cetatea, deşi o dărâmă într-o zi,
Căci cine îi stă împotrivă, când oamenii prind a vorbi?

Poetul e strajă sau popă, e slugă şi uneori vânător,
Aduce din veacuri misterul cuvintelor ce încă nu dorm,
Poetul îţi dă sau îţi ia, aşa cum îi e datul - năluche,
Homer l-a salvat pe Ulysse, Elena a sfârşit pe Leuke.

La Byron avem încă un Cain, Borges domolea câte un tigru,
Pe nisipul cel alb şi Tagore înflorea muritor infinitul,
Iubind poezia cu spaimă, aşteptări de amazon licăreau,
Îeşind din ape făpturi ce Llosa şi Marquez aşteptau.

Poetul avea nasul mare, pe spate o togă de împrumut,
Trimis de atâţia împăraţi în Pontul acela pierdut,
Exilat la marginea lumii  ca Dante, Rabelais sau Oscar
Când vor să facă paradă, e bun de onor  şi-i bizar.

Poetul e acela ce moare, neuitând să-şi plătească un cocoş,
Cucuta pentru el nu-i o taină, funia e un şal mai soios,
Villon într-o iarnă grumazul…

Andrei mi-a spus că viaţa merită trăită şi că nu e aşa de plicticoasă pe cât se aştepta. În acel timp eu aşteptam ploaia. Acum plouă. SET POEZII DE DRAGOSTE

Imagine
CEA DINTÂI
Pretenţios, asemeni unei heroglife , pe care chiar am zămislit-o eu, Din degetele-mi cinci, pereche, mi-am luat doar unul, pentru-un zeu. M-am precedat pe mine însumi, reinventând epoci de daruri. Iubind deasupra stării efemere, sărutul nu l-am deprins, l-am inventat, Copilăria mea de fructe şi blesteme, prea laică, nu a-nflorit nelimitat. Potenţial de liberă forţare, am fost  perfect şi iată ce-am ajuns. Conservă de carne în porcăria care conduce ţara spre un drum fără răspuns. Tezaurul de forme prea etere cu sânge eu mi l-am pătat Şi sânge am şi-acum pe haine, pe hainele  ce m-au făcut bărbat; O voce surdă din trecutu-mi urlă, capabilă să inventeze vieţi, Din dragostea tristeţii, ce mi-anulat voinţ-acelei  mândre tinereţi; Iubirea mea, exasperată, ţipă, La inventarul vieţii am ieşit pierdut - Un gest banal, rănind cu orbi pereţii E semnul să o iau de la-nceput.

LUMINA ZILEI DE-A DOUA Tot ei Nimeni nu mi-a reproşat lipsa de ataşament, (Nici chiar noaptea de care mă lipisem cu ochii legaţi), Nimeni nu m…