INOROG PE ROATA OLARULUI

lui Constantin Brancusi

Inima mea porneşte dintr-o frântă aripă de pasăre

Zborul ei în picaj mă leagă cu forţa gravitaţiei de pământ,

Ca Anteu se înlemneşte jumătate din mine de lut,

Cealaltă jumătate se zbate spre geana creolă de soare.

Pasărea din inima pământului frământă lutul de gânduri

Până ce se face gheţă în creier şi rătăcirea de libertate

Are nevoie!

Inima mea porneşte din sângele mamei mele,

Pulsul lui fremătat de cuţitul sângelui meu

Îmi dă un suflet ce curge asemeni pârâului vieţii,

Îmbrăţişând tăcerea asemeni unui inorog,

Libertatea asemeni focului din cuptorul olarului.

Coloana mea vertebrală călăreşte un inorog pe roata

olarului

Inima mea are nevoie de tine prin coclaurii de pasăre

Căutând hăituitorul de gânduri smulse pe vecie din

pământ,

Destrămându-mă şi întremându-mă în atâţia tigrii de lut,

Îmbrăţişându-mi tinereţea cu dansul penelului de soare,

Pasărea-tigru din pământ mă modelează ca pe Van Gogh,

Până ninge în mine cu mii de ochi văzători de paradisuri,

Cu urechi auzitoare de cânturile lui Orfeu.

Avem nevoie de dansul inimii tale, fântână de stele.
                                                         de Ionel Muscalu