Am trecut la ora de vara cu Boc-Băsescu de ocară

Năuci ar vrea cu toţii ca să fim,
Să îi pupăm, să le urăm şi să-i slujim,
Să facem pe coloane drepţi în faţa lor,
Pe-un kil de ulei, ca să trudim cu spor.

Că apa trece, pietrele rămân
Şi acum sunt cam îmbujorat,
Aşa cum este orice român,
Că ani de zile ne-aţi tot enervat.

N-avem în gând ce să mâncăm,
Când pe picioare ne călcăm,
Ne rup la coadă coate, mâini,
Fiindcă n-avem nici bani de pâini.

Bătrâni, copii, femei gravide
Şi bebeluşi şi mămicuţe ,
Înjură pe cel ce ne minte,
Nu mai au timp de cronicuţe.


Profesorii îndură surd şi clar,
De săptămâni doar un  coşmar,
Ba şi izbiţi de toţi funerii, 
Neînţeleşii , fără salarii.

Agricultorii n-au subvenţii,
La APIA se nasc jupâni,
Urâţii  toţi, având pretenţii,
Mănâncă pe mai multe guri.

Se uită lumea la tv.,
De parcă i-a hipnotizat,
Aşteaptă de acolo,  de,
Să-i scoată Iri din...citat.

Încălecaţi, ca gloaba răpciugoasă,
Ce aşteaptă blând şi alţi stăpâni,
Poporul ăsta rumegă la masă,
Poveşti, minciuni, fără instrucţiuni.

De aceea Zeus tună prin Olimp,
La centru blegi, ca să îi prăbuşească,
Cu lacrimi infiltrate între timp,
Pe nota de vibrări tovărăşească.

Şi plânge suav, ca o cadână penitentă,
Aproape prea credibil la telejurnal,
Baloţii de fitile arse, ... omnipotentă,
Să-i facă ocean pentru vapor meltean.

Doar Boc  ne scoate cotidian din crize,
Din Alro să nu  luaţi curentul de prize
Şi fiindcă algocalminul se dă pe reţetă,
O să-l salvaţi pe Boc de pe dischetă.

Şi vine iară cu PEdeul să ne dreagă,
C-aşa înjurau bătrânii pe la porţi,
Bă, facu-ţi, dregu-ţi, tu eşti într-o doagă
Ori vrei să ai doar un popor de morţi?!