Zi după zi în clisa pierdutelor secunde
Şi atunci când timpul urlă şi n-ai unde te ascunde,
Fiara sângerosă te pradă şi te fură.
Ca oul de lăcustă erupi într-o câmpie,
Ca oul de lăcustă politicos răneşti
Statuia unui câmp şi flacăra zglobie
A omului vândut pe trebi negustoreşti.
Înveșmântată în alge ce au putrezit alaltăieri,
Provincia se agaţă de oameni ca un clei
Şi în genunchi te pune cu un ban în buzunare,
Iar verdele imund se scurge în ochii tăi.
Republică a spaimei, cu praf plin de dileme,
A trece sau a merge întru rutina grea,
O clipă de încordare, un an pentru blesteme
Pe scara stereotipă a lui a exista.
Poem cu compromisuri, te junghie reumatismul
In talpa împlântată în foamea ta de carne
Şi de îţi cere capul sau oase vrea să-ţi farme,
Provincia sleită îţi vinde fatalismul.
10 comentarii:
Nu spun nicio noutate, ştiu, dar moartea e o chestie care li se întâmplă întodeauna altora.
Realist, nimeni nu si-a relatat propria moarte pina la mine, care am simtit-o si am pus-o aici intr-o dimineata.
Beautiful colag of photos and very nice poem !!!
Warm greetings of Greece, my dear friend !
Interesanta imagistica din acest poem sustinuta de structura in echilibru a catrenelor.
frumos
Tot poemul imi place, insa finalul e foarte reusit.
@Magda: Multumesc! Mai am mult pina sa ating calitatea si claritatea fotografiilor dumneavoastra. Din Romania cu stima!
@Irina: Cînd vin de la dumneavoastră astfel de remarci, sunt complimente. Mulțumesc!
@taio: Multumesc la fel!
@Luisa: Multumesc!
Trimiteți un comentariu