Am fost Mercuţio cel zurbagiu,
Ironic, şotângar şi pus pe glume,
Un traficant de înţeles zglobiu,
Al morţii care se vorbeşte-n rime.
Am fost un bun prieten, voluptos,
Înfumurat de stele ce se cată,
Dar am ştiut să mor fără prisos,
Din vina clanurilor ce se-arată.
Spunând prostii, adeverind morminte,
Ce lumi stupide mi le-am hărăzit,
Eu îl provoc acum pe cel ce minte,
Căci tot al meu destin îmi e urzit.
Un spectator interactiv al lumii,
Un clovn dement ce plânge doar pe bune,
Un traficant de vise-n poarta lunii,
Ce n-a ştiut din stele să răsune.
Am fost Mercuţio rănit mortal,
Simbol modest al unei vieţi normale,
Orgoliile voastre într-un plan bizar
Doar vor ucide, nu vor da vreo cale.
5 comentarii:
*****!!!!!
Încântător! Felicitări, Maestre!
Profundos versos! A mim só cabe te aplaudir, e o aplaudo com ênfase e emoção! Carinhos e beijos pra ti.
Interesant ca v-ati ales rolul lui Mercutio in acest poem - dar nu neasteptat - as zice un fel de 'spadasin al visului'.
Numai bine
Irina
Pina si visele mele capata impuritati! Intre ce tare culturale si sociale trebuie sa ne eschivam existenta!
Trimiteți un comentariu