miercuri, ianuarie 12, 2011

ILUMINARE


Am fost Mercuţio cel zurbagiu,
Ironic, şotângar şi pus pe glume,
Un traficant de înţeles zglobiu,
Al morţii care se vorbeşte-n rime.


Am fost un bun prieten, voluptos,
Înfumurat de stele ce se cată,
Dar am ştiut să mor fără prisos,
Din vina clanurilor ce se-arată.


Spunând prostii, adeverind morminte,
Ce lumi stupide mi le-am hărăzit,
Eu îl provoc acum pe cel ce minte,
Căci tot al meu destin îmi e urzit.


Un spectator interactiv al lumii,
Un clovn dement ce plânge doar pe bune,
Un traficant de vise-n poarta lunii,
Ce n-a ştiut din stele să răsune.


Am fost Mercuţio rănit mortal,
Simbol modest al unei vieţi normale,
Orgoliile voastre într-un plan bizar
Doar vor ucide, nu vor da vreo cale.

5 comentarii:

karina spunea...

*****!!!!!

Danielle Wolf spunea...

Încântător! Felicitări, Maestre!

Flor da Vida spunea...

Profundos versos! A mim só cabe te aplaudir, e o aplaudo com ênfase e emoção! Carinhos e beijos pra ti.

Irina spunea...

Interesant ca v-ati ales rolul lui Mercutio in acest poem - dar nu neasteptat - as zice un fel de 'spadasin al visului'.


Numai bine

Irina

ionelmuscalu spunea...

Pina si visele mele capata impuritati! Intre ce tare culturale si sociale trebuie sa ne eschivam existenta!

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...