miercuri, ianuarie 26, 2011

ETERIC


Întorcând pe multe feţe lucruri,
Vorbe, episoade,
Îmi e frică de sterile adunături,
Îndeletniciri uşoare,
Gesturi rostuite din fum de ţigară,
Lupi încolţind fatal ninsori,
Pe care picături de ploaie
Le transformă în nămol.
Jurămintele de soldat al istoriei năroade,
Mă rod, mai ceva decât conştiinţa păcatului,
A bilelor huruind pe ciment,
Mai ceva decât Hitler hrănind căprioare,
Stalin oferind flori iubitei,
Nero cu extinctorul în mână.
De veghe,
Fac reverenţe istoriei mele şi urlu.
Deşelat de amorţirea timpului
Alergat din zmeie deşucheate,
Ţepi de ceaţă mă îneacă,
Iarba mea îngălbenind-o, pură,
Ace de milă din mila ta,
Spaime de foame neînţeleasă
Mă îmbrăţişează.

2 comentarii:

Karla spunea...

"Nero cu extinctorul in mâna", asta e o figura de stil geniala...

Remarcabil tonul poemului, de suferinta inabusita, de pumni stransi pâna la durere...

ionelmuscalu spunea...

E o incantare sa va am cititor al celor scrise de mine.

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...