luni, ianuarie 31, 2011

DANSATOAREA DIN BURIC


Femeia şi-a devalorizat trupul,
Pierzându-se-n languroase tandreţuri celeste.
Epopee frecventă în domeniul casnic şi timpuriu
A concentrat consistenţa ei într-o conjugalitate tăcută.
E timpul alb al vizitei năpastei
Spre care se deplasează cu trădarea în vine…
Se însufleţeşte conflictul dintre carne şi spirit,
Se discută intens între sânge şi mediu,
Se minte moralizator, cu mediocritate,
Apoi ea moare, notându-şi stările de spirit.
Acum mai dă pe ea doar o formă de lut!

3 comentarii:

Erys spunea...

Imi place nespus sa citesc ce anume scriu barbatii despre femei. Poate pentru ca la un moment dat mi-am propus sa aflu cum gandesc barbatii (toate ar trebui sa fim mai atente la acest lucru)...Femeia, in general, nu se cunoaste pe sine, de-aceea nu se pretuieste...de-aceea nu face lucrurile pe care i-ar placea sau ar dori sa le faca si nu cere ce-ar dori sa aiba...asta e prima tradare a sa de catre ea insasi...
desi Dumnezeu i-a dat calitati de pret: frumusete, intuitie si feminitate...
"Acum mai dă pe ea doar o formă de lut"! ...tarziu!
Felicitari pentru poem, am invatat inca ceva!

Anonim spunea...

'epopee casnica', suna ca dracu', tovarase!

Luisa spunea...

Titlul spune tot!

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...