luni, ianuarie 31, 2011

LA NORD











Lebede pupăcioase îşi frâng gâtul
La nord de lumea minunată şi revărsată,
Niciodată nu-şi plâng tinereţea încordată,
Visată, împunsă de personalitate,
Impresionată de noul cer aton şi bleg,
Operă efemeră a cuiva foarte fob,
Excesiv de dezolate şi, bineînţeles, manierate.
Voluptatea lor vizionară şi izbăvitoare
Este păzită de un dezechilibru al surâsului
Până spre capriciu sau nostalgie,
Chiar până la pârjolul orgolios al cântului,
Pur ca visul neprihănit al fecioarei.
Lebedele prin labirintul mitic
Folosesc avantajele simfonice ale devenirii:
Sunt mai întâi senzuale şi tandre,
Apoi au crize de imaginaţie şi etică principială,
La urmă - mincinoasă biografie,
Deprimarea şi îndărătnica luptă,
Pentru ca explozia din cântul final
Să le apropie şi să le purifice,
Să le dea posibilitatea graţiei şi duioşiei
Undeva la nord!

2 comentarii:

Erys spunea...

poemul e superb!...stii ca minunatele lebede sunt in general niste pasari fidele?

lidia spunea...

vă mulţumesc pentru a fi în blog-ul meu, comentariu, atât de frumos ... eu vă mulţumesc
foarte mult!
o imbratisare
de luptă de tip

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...