joi, ianuarie 13, 2011
DE DUNĂRE
Perfecţiunea a fost descoperită.
Este responsabilitatea clasică
Ridicată la rang de artă
De malul ostroavelor verde sălbatic
Rănind apele blânde de Dunăre
Cu succesive castele de nisip fin.
În ciuda dicţiei bolborosite
A bulboanelor de la piciorul Podului,
Manierele de paj ale Mocanului
Taie aerul în două cu panaşul
De salcâmi al pălăriei sale.
Agurida din viţele căţărate
Prin sălcii dă explicaţii
Despre neîmplinitele visări.
Îngânând starea de fericire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Un poem al Dunarii ca refugiu...o lectura agreabila la sfarsitul acestei dimineti... multumesc...
frumos poem!...sper sa curga spre castigul de cauza al fericirii...
superba postare!
Va multumesc! Abia acum am ajuns aici.
Trimiteți un comentariu