joi, ianuarie 13, 2011

DE DUNĂRE


Perfecţiunea a fost descoperită.

Este responsabilitatea clasică

Ridicată la rang de artă

De malul ostroavelor verde sălbatic

Rănind apele blânde de Dunăre

Cu succesive castele de nisip fin.

În ciuda dicţiei bolborosite

A bulboanelor de la piciorul Podului,

Manierele de paj ale Mocanului

Taie aerul în două cu panaşul

De salcâmi al pălăriei sale.

Agurida din viţele căţărate

Prin sălcii dă explicaţii

Despre neîmplinitele visări.

Îngânând starea de fericire.

4 comentarii:

Karla spunea...

Un poem al Dunarii ca refugiu...o lectura agreabila la sfarsitul acestei dimineti... multumesc...

Erys spunea...

frumos poem!...sper sa curga spre castigul de cauza al fericirii...

karina spunea...

superba postare!

ionelmuscalu spunea...

Va multumesc! Abia acum am ajuns aici.

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...