vineri, ianuarie 28, 2011

INOROG PE ROATA OLARULUI


Inima mea porneşte dintr-o frântă aripă de pasăre
Zborul ei în picaj mă leagă cu forţa gravitaţiei de pământ,
Ca Anteu se înlemneşte jumătate din mine de lut,
Cealaltă jumătate se zbate spre geana creolă de soare.
Pasărea din inima pământului frământă lutul de gânduri
Până ce se face gheţă în creier şi rătăcirea de libertate
Are nevoie!
Inima mea porneşte din sângele mamei mele,
Pulsul lui fremătat de cuţitul sângelui meu
Îmi dă un suflet ce curge asemeni pârâului vieţii,
Îmbrăţişând tăcerea asemeni unui inorog,
Libertatea asemeni focului din cuptorul olarului.
Coloana mea vertebrală călăreşte un inorog pe roata
olarului
Inima mea are nevoie de tine prin coclaurii de pasăre
Căutând hăituitorul de gânduri smulse pe vecie din
pământ,
Destrămându-mă şi întremându-mă în atâţia tigrii de lut,
Îmbrăţişându-mi tinereţea cu dansul penelului de soare,
Pasărea-tigru din pământ mă modelează ca pe Van Gogh,
Până ninge în mine cu mii de ochi văzători de paradisuri,
Cu urechi auzitoare de cânturile lui Orfeu.
Avem nevoie de dansul inimii tale, fântână de stele.

Niciun comentariu:

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...