marți, ianuarie 25, 2011

"Mie mi-a fost la fel şi la Iaşi şi la Focşani", a răspuns Traian Băsescu la întrebarea unui reporter despre huiduielile de la Ziua Micii Uniri


Si dacă in ierni zăpada nu are nicio miză,
Pășunile strivind peștii din fund de râu,
O tara nu-i in ape, in cer si nici in grijă,
Ci-n singura putere, deasupra mult de rău.

Lacrima ti-o vad pe faţă, ochiul către Dumnezeu,
Tu, prieten bun, desigur, ești la fel cum sunt si eu,
Obosit, gândind ca mine, cazând astăzi din picioare,
Omorându-ţi astăzi gândul, ca să  strigi cu disperare.

Ei nu pot să salte diguri la ‘necuri şi-între spaime,
Ei nu- s decât jigodii, urcând din ploi pe drame,
Când tu ieşi încet din glodul si  malul revărsat,
Speranța  o vad în tine.  Nici noi nu te-am uitat!

Asa e, Doamne, ei nu au dreptate!
Caci nu ajuta frații cu umerii firavi,
Lăsați atunci în pace,  măcar bătrânii care
Olimpian mai pot și vor sa fie bravi!

Bodogănind încet, plângând cu voce tare,
Cu ape tulburi, repezi , înfipte până-n soare,
O ceapa si o coaja ei doar mai au prin case,
Cutreierând prin  bălti, puhoi  de suflet arse.

Si-atunci incet zăvoare de ape se deschid,
Sa rupa nesimțirea si prea sinistrul zid,
Care ne înconjoară cu morți si cu nevoi,
Cand ai de sus uitară de grijă şi de  noi!
Ionel Muscalu

3 comentarii:

Erys spunea...

...cate ganduri vor mai fi oare omorate?

Karla spunea...

Iata cum poezia devine o arma imbatabila...
Felicitari!

ionelmuscalu spunea...

Devine un soi de poempiseţ aşa, având în sine cuvinte de-n bătrâni, deh!

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...