duminică, ianuarie 09, 2011

Să ne zâmbim şi noi ! Cine se trezeşte de dimineaţa.. cască toata ziua!

Eu nu sunt termometrul nimănui,
Nici orologiu pus deasupra pieței,
De aceea te întreb asa  hai-hui,
De ce-as da eu binețe dimineţei?

Eu cresc asa cum crești si tu
Si îmi e frig, asa cum ti-e si ție,
Si-n inima imi creste infarctu’,
In diminețile când intru-n vrie!

Si-as vrea sa stau la polul nord de zahar,
Sa ma-ncalzesc  in iglu chiar cu ursu,
Sa nu mai simt suflarea vreunui mahar,
Sa nu-mi mai creasca dimineata pulsu’.

Si-as vrea  sa-mi vad de viata in Sahara,
Sa am gura uscata toata vara,
Sa beau doar vin de cactus, fara apa,
Sa ma însoțesc  cu Morgana si sa-i placă.

Si-as vrea sa ma tot pierd prin Amazon,
Sa vad si viata cum era odată,
Când tata-mare era vânător,
Iar mama-mare gătea doar in vatra.

As vrea atâtea, dar sunt obosit
Si nu sunt termometrul nimănui,
Si-n lumea asta nu mai plec hai-hui,
Fiindcă intre timp am cam îmbătrânit!

2 comentarii:

Vanuza Pantaleão spunea...

I love your country, Ionel...Amo a Romênia!
Bom domingo, amigo!!!
Kisses!!!

Karla spunea...

J'ai bien rigolé:)
Cel putin la strofa a treia m-a pufnit râsul de-a binelea:)
Un soi de lehamite blazat-sictirita (excelent versificata) in care ma regasesc si eu adesea...:))

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...