miercuri, ianuarie 26, 2011

Absolut necesara simt nevoia de arepeta si :Zăpezi de azur




















Când tu deschizi fereastra,
În mine curg zăpezi,
Albastre, înverşunate,
Ca apele repezi.

Dragă femeie, în ierni patriarhale,
Zăpezile-s în mine şi toamnele în vane,
De aceea nu deschide, parfumul tău doboară,
Prin lumea anodină trufia-mi de ocară.

Şi-n ospicii de nea, bucoavne se-nvechesc,
Miroase şi pământul a vechi hrisov domnesc,
Chiar de deschizi fereastra, ca pe-o poruncă nouă,
Să scotocesc chinovii prin boabele de rouă.

Priveşte-mi întristarea, zâmbind a mântuire,
Lumina strălucească  pe faţa ta, de tremur,
Iară dogoarea vorbei, n-o lăsa să respire,
Zăpezile sihastre ale vreunui cutremur!

Renasc aicea pricini, când tu deschizi fereastra,
De aceea încă odată, cu  cerul te conjur,
Priveşte-mă prin sticla-i, îngăduie şi, basta,
Să curgă-n mine repezi, zăpezile de azur!

5 comentarii:

Irina spunea...

Imi place poezia aceasta!

Karla spunea...

Un poem cu sclipire de cristal vechi... intristarea e un sentiment de o frumusete rece si transparenta...
o reflexie a unei stari de spirit, cu siguranta...

Trini Altea spunea...

Precioso!!!!

Luisa spunea...

Intreg poemul mi-a placut, insa aceste versuri le-am simtit cel mai mult...
"Şi-n ospicii de nea, bucoavne se-nvechesc,
Miroase şi pământul a vechi hrisov domnesc,
Chiar de deschizi fereastra, ca pe-o poruncă nouă,
Să scotocesc chinovii prin boabele de rouă."
Superbe, Ionel! Superbe!

p.s. am vazut ca cineva in trecere pe la aceasta poezie a votat "nu imi place". Tare as fi fost curioasa sa aflu si motivul. As fi vrut argumente, propuneri, orice, insa se pare ca nu a avut curajul. Probabil ca vreunui necunoscator de poezie i-a alunecat cursorul... :)
Sa ne mai hranesti sufletul! Tot cu poezie!

ionelmuscalu spunea...

Multumesc inca odata celor care au citit, dar cu mult mai mult celor care au lasat un semn ca au citit! La buna citire!

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...