O floare de lotus, un ibis,
O bufnita sfanta langa ochiul lui Horus,
Culoare de galben nilos si cenusiu,
Cer fara rubiniul stelelor,
Lunecand peste oameni in soapta,
Doamne, soparla timpului
Imi racoreste fruntea cu coada
Trecerii ei.
Intunecare deodata cu albe egrete,
Le pictez deodata pentru tine
Din roci frecate de podul palmei,
Cu sienite, roza trecere incolonata
Spre fericire,
Si spre eternitate cu alabastrul,
Spre obeliscurile de marmura si aur,
Felucile albe, palmierii verzi,
Nilul verde ca smaraldul,
Milioane de roci, nisipul Saharei,
Sisa cu gust de trandafiri,
Beduini dand semnul trecerii
Prin nisipul alb ca zidurile batranelor temple,
Toate ne arata cum trece gloria lumii!
4 comentarii:
Me pareceu um conto profundo e impressionante... Li, reli, tentando interpretar cada palavra, para que nada me passasse sem ser percebido... Quero compreender a emoção que vaga pelas entrelinhas... Muito bom te ler! Carinhos... Bjsss
gostei de ler
tu sentir de alma ilumidada
abraço fraterno!!
Un poem luminos, plin de soare si exotism, care invita la calatorii in spatiu-timp...
Mi-a placut "galben nilos", probabil in acelasi spirit exista culoarea "albastru danubian"...:)
Hey:) Te invit sa citesti :
http://www.tipimaginar.blogspot.com
Trimiteți un comentariu