luni, februarie 21, 2011

Alunec pe inima ta

















Alunec pe inima ta ca pe o coajă de banană,
Fac dansul acela ciudat să pară o înfăţişare
La primărie, gata de schimbat verighete
Şi-ţi întind sufletul până la fix,
Aşa cum tu, inventatoare de suspine crepusculare,
Mă laşi alp nins de flăcările crepusculare ale lui mai,
Mai stai, mai vino, mai respiră!
Hai, respiră! Un-doi, un-doi, respiri!
Aşa ca să-ţi plăsmuieşti propria patetică, istovitoare cădere?
Să nu ceri obiecte, umbrele de soare, concedii sau bere!
Mai bine, iar mai, scheletul inimii
Să-l laşi să nască prunci dogoritori de păsări,
Pe care eu îi voi învăţa să alunece pe inima ta,
Uite aşa!

8 comentarii:

Anonim spunea...

cu deosebita placere a lecturi, Maria
felicitari!

INCERTITUDINI spunea...

Absolut uluitoare metaforă-

„scheletul inimii
Să-l laşi să nască prunci dogoritori de păsări,
Pe care eu îi voi învăţa să alunece pe inima ta,
Uite aşa! ”
Mulțumesc!

Şerban Tomşa spunea...

O fericesc pe femeia care a putut să vă inspire un asemenea poem !

Unknown spunea...

@Maria: Mulțumesc Maria!

Unknown spunea...

@ Incertitudini: absolut plăcut mesajul dumneavoastră! Mulțumesc!

Unknown spunea...

@ Șerban Tomșa: Ii voi transmite, prin alte puneri democratice în context... Mulțumesc!

Luisa Nerut spunea...

Ce tare mi-a placut acest vers: "Şi-ţi întind sufletul până la fix".
Numai Ionel Muscalu putea aduce un suflu nou in poezie! Multumesc.

Unknown spunea...

Mulţumesc pentru încredere şi încurajari, Luisa! Acestea mă onorează şi, ca-n fotbal, mă obligă...

EDRAH_Giurgiu PHASE I