luni, februarie 21, 2011

Alunec pe inima ta

















Alunec pe inima ta ca pe o coajă de banană,
Fac dansul acela ciudat să pară o înfăţişare
La primărie, gata de schimbat verighete
Şi-ţi întind sufletul până la fix,
Aşa cum tu, inventatoare de suspine crepusculare,
Mă laşi alp nins de flăcările crepusculare ale lui mai,
Mai stai, mai vino, mai respiră!
Hai, respiră! Un-doi, un-doi, respiri!
Aşa ca să-ţi plăsmuieşti propria patetică, istovitoare cădere?
Să nu ceri obiecte, umbrele de soare, concedii sau bere!
Mai bine, iar mai, scheletul inimii
Să-l laşi să nască prunci dogoritori de păsări,
Pe care eu îi voi învăţa să alunece pe inima ta,
Uite aşa!

8 comentarii:

Maria spunea...

cu deosebita placere a lecturi, Maria
felicitari!

INCERTITUDINI spunea...

Absolut uluitoare metaforă-

„scheletul inimii
Să-l laşi să nască prunci dogoritori de păsări,
Pe care eu îi voi învăţa să alunece pe inima ta,
Uite aşa! ”
Mulțumesc!

Şerban Tomşa spunea...

O fericesc pe femeia care a putut să vă inspire un asemenea poem !

ionelmuscalu spunea...

@Maria: Mulțumesc Maria!

ionelmuscalu spunea...

@ Incertitudini: absolut plăcut mesajul dumneavoastră! Mulțumesc!

ionelmuscalu spunea...

@ Șerban Tomșa: Ii voi transmite, prin alte puneri democratice în context... Mulțumesc!

Luisa spunea...

Ce tare mi-a placut acest vers: "Şi-ţi întind sufletul până la fix".
Numai Ionel Muscalu putea aduce un suflu nou in poezie! Multumesc.

ionelmuscalu spunea...

Mulţumesc pentru încredere şi încurajari, Luisa! Acestea mă onorează şi, ca-n fotbal, mă obligă...

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....