marți, februarie 01, 2011

CONCURS


Noi alergăm spre moarte în trap,
Ca într-un cros teribil, fără cap,
Sâmburind libertatea de fapt
Şi ascunzând-o în oful pretins,
Noi doi, trup al unui singur delir,
Ne vrem ucişi de ziua de mâine,
Când rupem câte o fugă din firul subţire
Al ţarinii neprovocate de Adam.


O Evă cifrată-n ascetă schimbare,
Un Adam învechit în clipa ce moare,
Alergăm lichid, trântind tinereţea pe jos
Şi în sfera bătrână rupem coapsa până la os
Minunăm împlinirea cu fasturi nebune,
Miracole oarbe-adunăm pentru mâine,
Alergăm obosind către propria tină,
Jarul iubirii spulberând în ruină.

Vieţi provocate de un galop germinal
Spre neagra sosire în pas triumfal
Aducem clipe-n fugă spre aspra rutină
Iar cheia candorii o facem rugină,
Suspinând cot la cot în decisa pieire
Rămâne în urmă doar fuga de sine.

4 comentarii:

Erys spunea...

...da, concursul vietii in care castigatoare e mereu...moartea. Un delir in care adunam desertaciuni si ruini cat sa ne acopere...un poem care-si pune degetul aratator pe firea omeneasca...imi place!

Irina spunea...

Inspirat poem!

Odorica Ion spunea...

Frumos, foarte frumos!

ionelmuscalu spunea...

Va multumesc pentru aprecieri, ma magulesc!

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...