joi, februarie 10, 2011

Corăbii la iernat...















Te văd acum în fiecare clipă,
În păsări, peşti, păduri sau pe uscat,
Eşti inima şi eşti chiar şi aripă,
Sunt cel ce crede în tine neîncetat.

Eşti dans, eşti zbor, eşti ploaie şi întuneric,
Sunt carte rară şi dicţionar,
Eşti cer de păsări şi război homeric,
Sunt o secundă în timpul tău măcar.

Mă vezi, te văd, ne mergem mai departe,
La streşini curg izvoare ţurţurii,
Se nasc poveşti alumne puse-n carte,
Mă strigi tăcut din vremuri prea târzii.

Răsari în cer, Crai nou, dar e întuneric,
Te văd pierdut, te caut neîncetat,
Aştept să treci, aştept să vii, nuferic,
Ca un izvor de gând ce-ai inundat.

La geam, pe străzi, în fluviu sau pe mare,
Am mai văzut al tău semeţ catarg,
Eu dintre maci sunt albit roş de soare,
Tu mă frămânţi de vânturi seci în larg.

Ne facem azi realitatea firii, aproape natural,
Comuni şi rupţi, de parcă peisajul scump eteric,
Ar fi matricea zărilor de lut. Apoi rural,
Preocupați și leneși ne adaptăm... aceluiași numeric.

4 comentarii:

Irina spunea...

Felicitari pentru aparitia apropiata a cartii de poezie - motiv de sarbatoare dupa parerea mea!

Karla spunea...

Un poem care poate fi o declaratie de dragoste, ori elogiul unei pasiuni également, ori pur si simplu un imn dedicat vietii...
Remarcabil ritmul perfect...

ionelmuscalu spunea...

Va multumesc, Irina, numai ca am senzatia ca nu voi reusi sa fiu gata pe 1 martie, asa ca bucuria mea e amana cu cel mult o saptamana. Insa si de ziua femeii este bine! Multumesc!

ionelmuscalu spunea...

Vad încă odată ca spiritul dumneavoastră, Karla, este atent la toate opțiunile. Eu sper ca aceste versuri sa fie o posibilitate estetica pentru exprimarea umanului, cu ale sale omenești apartineri. Mulțumesc pentru aprecieri!

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...