Lanţul florilor întrerupte,
Cătuşa ce doare într-un oraş mic,
Oraş cu stejari şi salcâmi
Şi clopote de biserici,
Chipuri de oameni asemeni nouă,
Toţi aşteptând de undeva
Inima care-l toarnă pe Dumnezeu
În forme de lavă,
Serii de câte două erupţii acordate
Pe câte un „te iubesc» zbuciumat.
Cu ochii
La tine mă pot uita cântec înserat.
Aştept scrâşnetul vioriu.
Ţine minte pogorârea din Fiu.
Clopotele rămase peste oraş,
Cu salcâmi şi stejari,
Singure alături de oameni.
4 comentarii:
Ciao, molto interessante. Buona giornata.
Nobre poeta, obrigada pela visita carinhosa ao CLIP.
bjs
Mara Bombo
Încântată să vă aflu într-o aşa formă ... lirică! Anul e abia la început, abia s-au domolit pocnetele ... lăsând să răsune blând a durere şi a firească-mpăcare clopotele ... pe drumul tumult al iubirii de gântd şi cuvânt...
Felicitări!
Este mai frumos decat ce scriu eu!
Trimiteți un comentariu