POTECI UMBLATE

Fiindca tot se serbeaza astazi barbatii cu nspe pahare,
 desi altul e simbolul, dedic aceasta poezie unui barbat: tatalui meu


Născut cu-n dar de-a lumina tot locul

Pe care-l celebrează poftit sau nepoftit,

Îşi are-n neodihnă tot norocul

Şi-n viforoase zbateri purcede neostenit.



Ca pomii de Rusalii, zâmbind când eu mă scol,

Arată încă verde cu sufletul lui cald,

O spaimă şi-o îndoială, iertare, foc şi viscol,

Cer bântuit de nouri de cositor ce ard.



Bea cu venin din Câlnişti izvoarele divine

Ce-nseninează stele, polare ca şi noi,

Poveşti despre triumfuri şi iele orfeline

Jucând sub cerul liber ne beau pe amândoi.



I-am cunoscut genunchii şi palmele muncite,

Când ridicat din abur copilul a murit,

Cu arcul de mistere prin codrii risipite

Noi mai vânăm fantasme care ne-au bântuit.