Leneş, ca orice mister, aş arunca în urmă pietre
Cu mâna ta, desigur, femeie minunată,
Ca-n urma ta să nască doar femei,
Parnasul să întindă verzi braţele de iarbă,
De soare, Pyrrha, tu, femeia nemulţumitoare,
Să-ntinzi în urmă-ţi haremul meu de raze,
Doar Parnasul să împlinească tigrii paradisului
Dedus din atentatele uşoare la adresa mişcării
Şi vulturii turbaţi de pulbere să bată aripa
Cu zgomotul ceţii alături.
Ajută-mă, curtat de pedeapsă,
Să mă grozăvesc cu lumina ochilor tăi!
Mozaic reprezentand-o pe S. Monica, Manastirea Montserrat, Spania
5 comentarii:
Ca o inlantuire de contrarii..
Este una dintre poeziile care mi-au plăcut atunci când "l-am citit" prima dată pe M Ionel. Metafora care m-a "prins" a fost: "să-ntinzi în urmă-ţi haremul meu de raze". Inreresant este ca nu se prea tin minte poeziile poetilor din ziua de azi, dar versul asta şi altele, printre care: "s-a scris prea mult, s-a scris destul, s-a scris cu aripi de-ntunerec, s-a scris albastru cu un ţel..." nu am putut să le elimin din memorie...
Habar n-am de ce!
De astazi sunteti doi poeti in blogosfera. http://drcosmingeorgescu.blogspot.com/ cum iti place ?
Multumesc!
selam güzel bir gün diliyorum.
Trimiteți un comentariu