joi, martie 11, 2010

ÎNTÂMPINAREA POEZIEI

Domnişoarei Merenghi

Leneş, ca orice mister, aş arunca în urmă pietre

Cu mâna ta, desigur, femeie minunată,

Ca-n urma ta să nască doar femei,

Parnasul să întindă verzi braţele de iarbă,

De soare, Pyrrha, tu, femeia nemulţumitoare,

Să-ntinzi în urmă-ţi haremul meu de raze,

Doar Parnasul să împlinească tigrii paradisului

Dedus din atentatele uşoare la adresa mişcării

Şi vulturii turbaţi de pulbere să bată aripa

Cu zgomotul ceţii alături.

Ajută-mă, curtat de pedeapsă,

Să mă grozăvesc cu lumina ochilor tăi!
Mozaic reprezentand-o pe S. Monica, Manastirea Montserrat, Spania                                                     

5 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Ca o inlantuire de contrarii..

unprietenzilnic spunea...

Este una dintre poeziile care mi-au plăcut atunci când "l-am citit" prima dată pe M Ionel. Metafora care m-a "prins" a fost: "să-ntinzi în urmă-ţi haremul meu de raze". Inreresant este ca nu se prea tin minte poeziile poetilor din ziua de azi, dar versul asta şi altele, printre care: "s-a scris prea mult, s-a scris destul, s-a scris cu aripi de-ntunerec, s-a scris albastru cu un ţel..." nu am putut să le elimin din memorie...
Habar n-am de ce!

Pepi Mustateanu spunea...

De astazi sunteti doi poeti in blogosfera. http://drcosmingeorgescu.blogspot.com/ cum iti place ?

Unknown spunea...

Multumesc!

aysemmutfakta spunea...

selam güzel bir gün diliyorum.

EDRAH_Giurgiu PHASE I