joi, martie 11, 2010

ÎNTÂMPINAREA POEZIEI

Domnişoarei Merenghi

Leneş, ca orice mister, aş arunca în urmă pietre

Cu mâna ta, desigur, femeie minunată,

Ca-n urma ta să nască doar femei,

Parnasul să întindă verzi braţele de iarbă,

De soare, Pyrrha, tu, femeia nemulţumitoare,

Să-ntinzi în urmă-ţi haremul meu de raze,

Doar Parnasul să împlinească tigrii paradisului

Dedus din atentatele uşoare la adresa mişcării

Şi vulturii turbaţi de pulbere să bată aripa

Cu zgomotul ceţii alături.

Ajută-mă, curtat de pedeapsă,

Să mă grozăvesc cu lumina ochilor tăi!
Mozaic reprezentand-o pe S. Monica, Manastirea Montserrat, Spania                                                     

5 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Ca o inlantuire de contrarii..

unprietenzilnic spunea...

Este una dintre poeziile care mi-au plăcut atunci când "l-am citit" prima dată pe M Ionel. Metafora care m-a "prins" a fost: "să-ntinzi în urmă-ţi haremul meu de raze". Inreresant este ca nu se prea tin minte poeziile poetilor din ziua de azi, dar versul asta şi altele, printre care: "s-a scris prea mult, s-a scris destul, s-a scris cu aripi de-ntunerec, s-a scris albastru cu un ţel..." nu am putut să le elimin din memorie...
Habar n-am de ce!

Pepi Mustateanu spunea...

De astazi sunteti doi poeti in blogosfera. http://drcosmingeorgescu.blogspot.com/ cum iti place ?

ionelmuscalu spunea...

Multumesc!

aysemmutfakta spunea...

selam güzel bir gün diliyorum.

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...