BALADĂ DE BURDII

unui individ care vorbeste mult, minte mult si se crede literat



Vorbeşte mult, cu gesturi ample, suple,


Ar fi femeie dacă vocea sa n-ar rupe

Tăceri bolânde, sfinte emisfere,

La polul lui de pline şi agitate sfere.


Se laudă şi latră totodată,

Cum nu-i cinstit cucuta o arată.

La câte zile de minciuna lumii stă?

La o secundă fără cumpăt. Şi fără cumpănă!


Am să-l arăt la sfoara care-l trage,

Aşa cum e in piete şi nu în areopage,

Apoi, deşi el este plin de vină,

Tot virginal am să îi plâng de milă.


Vorbeşte sfârâind într-un ibric,

Un ceai uitat de burdii date pân’ la dracu,

Iar când va fi să suie, că am şi eu un tic,

O să-l trimit acolo să-şi ia sacu’!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)