luni, martie 15, 2010

BALADĂ DE BURDII

unui individ care vorbeste mult, minte mult si se crede literat



Vorbeşte mult, cu gesturi ample, suple,


Ar fi femeie dacă vocea sa n-ar rupe

Tăceri bolânde, sfinte emisfere,

La polul lui de pline şi agitate sfere.


Se laudă şi latră totodată,

Cum nu-i cinstit cucuta o arată.

La câte zile de minciuna lumii stă?

La o secundă fără cumpăt. Şi fără cumpănă!


Am să-l arăt la sfoara care-l trage,

Aşa cum e in piete şi nu în areopage,

Apoi, deşi el este plin de vină,

Tot virginal am să îi plâng de milă.


Vorbeşte sfârâind într-un ibric,

Un ceai uitat de burdii date pân’ la dracu,

Iar când va fi să suie, că am şi eu un tic,

O să-l trimit acolo să-şi ia sacu’!

Niciun comentariu:

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...