DESPRE LANŢURILE POEŢILOR

Poeţii sunt aceia care poartă în loc de bijuterii lanţuri

Lanţurile sunt pentru ei o încercare de a-i lăsa pe

ceilalţi liberi,

Pentru că mulţi sunt imbecili, adesea cred că

poeţii chiar trebuie ţinuţi în lanţuri.

Ceea ce nu văd indivizii statistici,

îmi place sintagma asta,

                                                    e că poeţii pot zbura, ba chiar se

ajută de lanţuri ca de aripi.

Poeţii nu se cred Crişti, de aceea nu se duc spre lanţuri

cu gândul de a lua asupra lor toate

păcatele lumii.

Ei primesc lanţurile pentru a arăta lumii că, deşi

înlănţuiţi, mai pot râde cu hohot.

Prometeu a fost primul poet.

Apoi Homer, care a avut lanţul vederii.

Au urmat o mulţime de poeţi şi toţi au purtat lanţurile

ca pe nişte bijuterii.